bine-crescut - definiție DOOM 2 | dexonline

Definiția cu ID-ul 439926:

Ortografice DOOM

bíne-crescút (cuviincios) (copil ~) adj. m., pl. bíne-crescúți; f. bíne-crescútă, pl. bíne-crescúte

Exemple de pronunție a termenului „bine-crescut”