optziuni
  • info

11 definitzii pentru bili (vb.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

bilí [At: DOSOFTEI V. S. 143 / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vt (Trs; Mol) A inalbi. 2 vr A se farda cu fard alb Cf bileala.

BILI vb. (Mold.) A inalbi. Spalind shi bilind camesh[i]. DOSOFTEI VS. Etimologie: ucr. biliti. Vezi shi bilitor. verb

bilì (ghilì) Mold. v. 1. a nalbi (panza); 2. ashi drege fatza a se sulemeni. [Ceh. BILITI (BĔLITI) a albi; v. beli].

ghilì v. Mold. V. bilì: fete ce ghileau panza CR.

bilésc v. tr. (rut. biliti vsl. bĕliti a albi. V. podbeal). Vechĭ. Azĭ. Trans. Albesc spalind: a bili pinza. V. refl. Ma sulimenesc. Azĭ in nord shi est numai ghilesc. V. belesc shi ghilosesc.

ghilésc V. bilesc.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BILÍ vb. v. albi inalbi.

bili vb. v. ALBI. INALBI.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bilí (lésc) vb. 1. A albi a spala rufele. 2. (Refl.) A se sulemeni a se albi la fatza. Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich Slaw. Elem. 16) cf. bg. bĕlĕja sb. bjeliti slov. ceh. bĕliti rut. biliti. A fost considerat in mod greshit dublet al lui beli. Der. bileala ghileala s. f. (alb de plumb ceruza); bilit ghilit s. n. (spalat actziunea vb. a spala); bilitor s. m. (spalator); bilitoare ghilitoare s. f. (spalatoreasa; spalator).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

bilí bilesc (bd’ili) vb. tranz. shi refl. (reg.) 1. A (se) albi. 2. A inalbi panza tzesuta in razboi prin spalare repetata shi uscare la soare (ALRRM 1971: 514): „SHi pe cand o intins mai bine canepa shi o bdilea…” (Biltziu 1999: 114). Et. nec. (MDA); din sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac Miklosich cf. DER) cf. ucr. biliti (DER).

bilí bilesc (bd’ili) vb. tranz. shi refl. 1. A (se) albi. 2. A inalbi panza tzesuta in razboi prin spalare repetata shi uscare la soare (ALR 1971: 514): „SHi pe cand o intins mai bine canepa shi o bdilea…” (Biltziu 1999: 114). Din sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac cf. DER) cf. ucr. biliti.

Intrare: bili (vb.)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bili
  • bilire
  • bilit
  • bilitu‑
  • bilind
  • bilindu‑
 singular plural
  • bileshte
  • bilitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • bilesc
 (sa)
  • bilesc
  • bileam
  • bilii
  • bilisem
a II-a (tu)
  • bileshti
 (sa)
  • bileshti
  • bileai
  • bilishi
  • biliseshi
a III-a (el, ea)
  • bileshte
 (sa)
  • bileasca
  • bilea
  • bili
  • bilise
plural I (noi)
  • bilim
 (sa)
  • bilim
  • bileam
  • biliram
  • biliseram
  • bilisem
a II-a (voi)
  • bilitzi
 (sa)
  • bilitzi
  • bileatzi
  • biliratzi
  • biliseratzi
  • bilisetzi
a III-a (ei, ele)
  • bilesc
 (sa)
  • bileasca
  • bileau
  • bilira
  • bilisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

bili, bilescverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.