bilí bilesc (bd’ili) vb. tranz. shi refl. (reg.) 1. A (se) albi. 2. A inalbi panza tzesuta in razboi prin spalare repetata shi uscare la soare (ALRRM 1971: 514): „SHi pe cand o intins mai bine canepa shi o bdilea…” (Biltziu 1999: 114). Et. nec. (MDA); din sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac Miklosich cf. DER) cf. ucr. biliti (DER).