bilí (lésc) vb. 1. A albi a spala rufele. 2. (Refl.) A se sulemeni a se albi la fatza. Var. (Mold.) ghili. Mr. bilire. Sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac; Miklosich Slaw. Elem. 16) cf. bg. bĕlĕja sb. bjeliti slov. ceh. bĕliti rut. biliti. A fost considerat in mod greshit dublet al lui beli. Der. bileala ghileala s. f. (alb de plumb ceruza); bilit ghilit s. n. (spalat actziunea vb. a spala); bilitor s. m. (spalator); bilitoare ghilitoare s. f. (spalatoreasa; spalator).