bilí bilesc (bd’ili) vb. tranz. shi refl. 1. A (se) albi. 2. A inalbi panza tzesuta in razboi prin spalare repetata shi uscare la soare (ALR 1971: 514): „SHi pe cand o intins mai bine canepa shi o bdilea…” (Biltziu 1999: 114). Din sl. bĕliti de la bĕlŭ „alb” (Cihac cf. DER) cf. ucr. biliti.