BASMÁ basmale s. f. Bucata de panza sau de matase (colorata) folosita de femei pentru ashi acoperi capul. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieshi (sau a scapa) basma curata = a scapa cu bine dintro incurcatura. [Var.: (inv.) basmá s. f.] Din tc. basma.

basmá sf [At: URICARIUL XVI 276 / V: baz bezmea / Pl: ~ale (Mol) mali / E: tc basma] 1 Element de vestimentatzie feminina confectzionat din panza sau din matase care acopera capul. 2 (Pfm; ie) A scoate (pe cineva) ~ curata A scoate (pe cineva) nevinovat. 3 (Pfm; ie) A ieshi (a scapa) ~ curata A scapa cu bine dintro incurcatura. 4 (Reg; ie) Jocul in ~ ale Dans tzaranesc nedefinit mai indeaproape. 5 Melodie dupa care se executa acest dans. 6 (Reg) Balot de tutun (de calitate superioara) prezentand un mod special de impachetare.

basmá s.f. 1 Bucata de pinza de matase etc. (colorata) patrata sau triunghiulara folosita de femei pentru ashi inveli capul spre a lega sau a duce ceva in ea k batista etc. ◇ Expr. A scoate pe cineva basma curata = a scapa pe cineva de o invinuire. A scapa basma curata = a scapa cu bine dintro incurcatura. 2 (reg.) Balot de tutun (de calitate superioara) care prezinta un mod special de impachetare. • pl. ale. shi (inv.) basmá s.f. /<tc. basma.

BASMÁ basmale s. f. Bucata de panza sau de matase (colorata) folosita de femei pentru ashi inveli capul spre a lega shi a duce in ea ceva k batista etc. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata= a scoate (pe cineva) nevinovat. A ieshi (sau a scapa) basma curata= a scapa cu bine dintro incurcatura. [Var.: (inv.) basmá s. f.] Din tc. basma.

BASMÁ basmale s. f. 1. Bucata de pinza sau de matase de obicei colorata de forma patrata care se intrebuintzeaza de femei spre ashi inveli capul sau spre a lega shi duce in ea ceva. V. tulpan naframa marama. Ii legase shi parul intro basma neagra lucitoare. DUMITRIU B. F. 142. O sateanca batrina o imbrobodea pe Hanora cu o basma tzaraneasca. CAMILAR N. I 103. Ishi lua intro basma lucrushoarele lui mai nimic shi ieshi. CARAGIALE O. I 326. Fata... lua cu dinsa o gresie o basma cu chenar pe margine shi o perie. ISPIRESCU L. 194. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scapa (pe cineva) de o invinuire. A ieshi (sau a scapa) basma curata = a ieshi cu bine dintro incurcatura. Hotzii o scapat basma curata... shi tot noi shi cu vina shi cu gloaba (= amenda). HOGASH M. N. 198. 2. (Regional) Batista. [Banii] carei mai ramasesera i pastra intrun nod al basmalei. PAS L. I 10. Fetele dadeau pe ascuns flacailor basmale shi inele jurindule k nu o sa se marite k o sai ashtepte. BUJOR S. 39. Varianta: (invechit) basmá (KOGALNICEANU S. 112) s. f.

BASMÁ basmale s. f. 1. Bucata de panza sau de matase (colorata) care se intrebuintzeaza de femei pentru ashi inveli capul sau spre a lega shi a duce in ea ceva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scapa (pe cineva) de o invinuire. A ieshi (sau a scapa) basma curata = a scapa cu bine dintro incurcatura. 2. (Reg.) Batista. [Var.: (inv.) basmá s. f.] Tc. basma.

BASMÁ ~le f. 1) Bucata de tzesatura (uni sau pestritzata) avand forma patrata sau triunghiulara shi folosita mai ales de femei pentru ashi acoperi capul; batic. * A scoate (pe cineva) ~ curata a scoate (pe cineva) nevinovat dintro afacere (murdara). A ieshi (sau a scapa) ~ curata a ieshi (a scapa) cu bine dintro incurcatura. 2) pop. Bucata mica de panza folosita pentru a shterge nasul sau fatza; batista. [Art. basmaua; G.D. basmalei] /<turc. basma

basmà f. 1. materie colorata (de bumbac in lana): basmale de Florentza; 2. broboada patrata cu care fetele tzarance ishi acopar capul innodand coltzurile sub barbie (marama shi testemelul fiind rezervate nevestelor); basma curata cu totul nevinovat: a ieshi a scoate basma curata; 3. batista de shters nasul sau sudoarea: iaca basmalele boierului AL.; 4. legatura de infashurat gatul; 5. legatura de purtat lucruri marunte (in opozitziune cu boccea). [Turc. BASMA lit. tipar (cf. stamba tipar shi stofa)].

basmá f. (turc. basma tiparire adica „pinza ornata cu culori tiparite” k shi stamba; bg. sirb. rut. basma pinza de rochiĭ saŭ de anterie; rus. basma diploma hanilor urdiiĭ de aur). Bucata de pinza patrata de dus lucrurĭ (boccea) de infashurat gitu de imbrobodit shi maĭ ales de shters nasu (batista). Basma popeasca basma mare colorata. A scoate pe cineva basma curata al elibera de orĭce acuzatziune. V. marama baĭder.

basma sf vz basma

basmá s. f. art. basmáua g.d. art. basmálei; pl. basmále art. basmálele

basmá s. f. art. basmáua g.d. art. basmálei; pl. basmále

basma

basma.

BASMÁ s. legatura tulpan (pop.) testemel (inv. shi reg.) peshtiman (prin Munt.) barabun (Olt. Mold. shi Transilv.) carpa (Maram.) shirinca (inv. in Transilv.) felega. (Are o ~ pe cap.)

BASMÁ s. v. batista.

BASMA s. legatura tulpan (pop.) testemel (inv. shi reg.) peshtiman (prin Munt.) barabun (Olt. Mold. shi Transilv.) cirpa (Maram.) shirinca (inv. in Transilv.) felega. (Are o ~ pe cap.)

basma s. v. BATISTA.

basmá (basmále) s. f. 1. (Inv.) TZesatura imprimata. 2. Batic; batista. Mr. basma megl. basma. Tc. basma „imprimeu” (Roesler 588; Lokotsch 264; Berneker 264; Ronzevalle 45) de un provin shi bg. rut. basma „indiana” rus. basma „document care poarta pecetea hanului”. Dupa Miklosich Wander. din rom. provine pol. basaman. Der. basmangiu s. m. (fabricant sau vinzator de basmale) reprezinta tc. basmaci (SHeineanu II 41).

a ieshi basma curata expr. a scapa cu bine dintro situatzie dificila.

a scapa basma curata expr. a ieshi cu bine dintro incurcatura / dintro situatzie dificila.

a scoate basma curata (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat.