basmà f. 1. materie colorata (de bumbac in lana): basmale de Florentza; 2. broboada patrata cu care fetele tzarance ishi acopar capul innodand coltzurile sub barbie (marama shi testemelul fiind rezervate nevestelor); basma curata cu totul nevinovat: a ieshi a scoate basma curata; 3. batista de shters nasul sau sudoarea: iaca basmalele boierului AL.; 4. legatura de infashurat gatul; 5. legatura de purtat lucruri marunte (in opozitziune cu boccea). [Turc. BASMA lit. tipar (cf. stamba tipar shi stofa)].