BASMÁ basmale s. f. 1. Bucata de pinza sau de matase de obicei colorata de forma patrata care se intrebuintzeaza de femei spre ashi inveli capul sau spre a lega shi duce in ea ceva. V. tulpan naframa marama. Ii legase shi parul intro basma neagra lucitoare. DUMITRIU B. F. 142. O sateanca batrina o imbrobodea pe Hanora cu o basma tzaraneasca. CAMILAR N. I 103. Ishi lua intro basma lucrushoarele lui mai nimic shi ieshi. CARAGIALE O. I 326. Fata... lua cu dinsa o gresie o basma cu chenar pe margine shi o perie. ISPIRESCU L. 194. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) basma curata = a scapa (pe cineva) de o invinuire. A ieshi (sau a scapa) basma curata = a ieshi cu bine dintro incurcatura. Hotzii o scapat basma curata... shi tot noi shi cu vina shi cu gloaba (= amenda). HOGASH M. N. 198. 2. (Regional) Batista. [Banii] carei mai ramasesera i pastra intrun nod al basmalei. PAS L. I 10. Fetele dadeau pe ascuns flacailor basmale shi inele jurindule k nu o sa se marite k o sai ashtepte. BUJOR S. 39. Varianta: (invechit) basmá (KOGALNICEANU S. 112) s. f.