optziuni
  • info

15 definitzii pentru banuitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BANUITÓR OÁRE banuitori oare adj. Care banuieshte; care este inclinat (in mod exagerat) spre banuiala. ♦ Gelos. [Pr.: nui] Banui + suf. tor.

BANUITÓR OÁRE banuitori oare adj. Care banuieshte; care este inclinat (in mod exagerat) spre banuiala. ♦ Gelos. [Pr.: nui] Banui + suf. tor.

banuitor ~oare smf a [At: BALCESCU M. V. 422 / P: ~nui~ / Pl: ~i ~oare / E: banui + tor] 12 (Persoana) care regreta ceva. 34 (Persoana) care se caieshte de ceva. 56 (Om) care este inclinat sa se supere pe cineva. 78 (Om) care este inclinat sa carteasca. 910 (Persoana) care face des mustrari. 1112 smf a (Persoana) care presimte ceva. 1316 (Persoana) care intrevede o anumita (solutzie sau) situatzie. 1718 (Persoana) care presupune ceva. 1920 (Persoana) care afla ceva. 2122 (Persoana) care e inclinata sa considere vinovat pe cineva. 2324 (Persoana) care invidiaza pe cineva. 2526 (Om) care este gelos pe cineva. 2728 (Persoana) care se indoieshte de cinstea cuiva Si: neincrezator suspicios temator (rar) banuielnic (1) banuicios (rar) gelos.

banuitor oare adj. (despre oameni) 1 Care are banuieli; care este inclinat spre banuiala; care este suspicios; (fam.) banuielnic. Nu fi asha banuitoare soro; cine sa fie aci ori sa se ia dupa noi? (ISP.). 2 (fam.) Gelos. • sil. nui. pl. ori oare. /banui + tor.

BANUITÓR OÁRE banuitori oare adj. Care banuieshte (pe cineva sau ceva) care are banuieli; care este inclinat spre banuiala care se indoieshte lesne; neincrezator. Cei de pe marginea drumului schimbara priviri banuitoare. DUMITRIU B. F. 98. Nu fi asha banuitoare soro; cine sa fie aci ori sa se ia dupa noi? ISPIRESCU L. 236. [Agentzii imparatului] se intoarsera foarte intaritatzi shi cu inima banuitoare linga imparatul caruia i insuflam aceleashi banuieli. BALCESCU O. II 276. ◊ (Adverbial) Tanti Eleonora lasa acele shi lina sai cada in poala shi zise dushmanos banuitor... DUMITRIU B. F. 43. ♦ Gelos. Presupunind k vremea va potoli necunoscuta ei patima mai bine decit leacurile vracilor grecul banuitor shi intaritat smulse pe biata Ancutza din zadarnicele ingrijiri ale jupinitzelor curtence. ODOBESCU S. I 138. Pronuntzat: nui.

BANUITÓR OÁRE banuitori oare adj. Care banuieshte; care este inclinat (in mod exagerat) spre banuiala; neincrezator. ♦ Gelos. Din banui + suf. (i)tor.

BANUITÓR ~oáre (~óri ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifesta banuieli; plin de banuieli; suspicios. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeshte banuiala. Privire ~oare. /a banui + suf. ~tor

banuitor a. shi m. care intra lesne in banuieli neincrezator.

banuitór oáre adj. Aplecat spre banuielĭ neincrezator prepuĭelnic.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

banuitór (nui) adj. m. pl. banuitóri; f. sg. shi pl. banuitoáre

banuitór adj. m. pl. banuitóri; f. sg. shi pl. banuitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BANUITÓR adj. v. gelos.

BANUITÓR adj. adv. 1. adj. neincrezator suspicios temator (livr.) circumspect incredul (rar) banuicios banuielnic (inv. shi reg.) prepuielnic prepuitor (reg.) nazarnic (inv.) necredincios presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj. adv. iscoditor piezish. (Privire ~oare; priveshte ~.)

banuitor adj. v. GELOS.

BANUITOR adj. adv. 1. adj. neincrezator suspicios temator (livr.) circumspect incredul (rar) banuicios banuielnic (inv. shi reg.) prepuielnic prepuitor (reg.) nazarnic (inv.) necredincios presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj. adv. iscoditor piezish. (Privire ~; priveshte ~.)

Banuitor ≠ credul naiv

Intrare: banuitor
banuitor adjectiv
  • silabatzie: ba-nu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banuitor
  • banuitorul
  • banuitoru‑
  • banuitoare
  • banuitoarea
plural
  • banuitori
  • banuitorii
  • banuitoare
  • banuitoarele
genitiv-dativ singular
  • banuitor
  • banuitorului
  • banuitoare
  • banuitoarei
plural
  • banuitori
  • banuitorilor
  • banuitoare
  • banuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

banuitor, banuitoareadjectiv

  • 1. Care banuieshte; care este inclinat (in mod exagerat) spre banuiala. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: neincrezator suspicios
    • format_quote Cei de pe marginea drumului schimbara priviri banuitoare. DUMITRIU B. F. 98. DLRLC
    • format_quote Nu fi asha banuitoare soro; cine sa fie aci ori sa se ia dupa noi? ISPIRESCU L. 236. DLRLC
    • format_quote [Agentzii imparatului] se intoarsera foarte intaritatzi shi cu inima banuitoare linga imparatul caruia i insuflam aceleashi banuieli. BALCESCU O. II 276. DLRLC
    • format_quote (shi) adverbial Tanti Eleonora lasa acele shi lina sai cada in poala shi zise dushmanos banuitor... DUMITRIU B. F. 43. DLRLC
    • 1.1. Gelos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gelos
      • format_quote Presupunind k vremea va potoli necunoscuta ei patima mai bine decit leacurile vracilor grecul banuitor shi intaritat smulse pe biata Ancutza din zadarnicele ingrijiri ale jupinitzelor curtence. ODOBESCU S. I 138. DLRLC
etimologie:
  • Banui + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.