BANUITÓR OÁRE banuitori oare adj. Care banuieshte (pe cineva sau ceva) care are banuieli; care este inclinat spre banuiala care se indoieshte lesne; neincrezator. Cei de pe marginea drumului schimbara priviri banuitoare. DUMITRIU B. F. 98. Nu fi asha banuitoare soro; cine sa fie aci ori sa se ia dupa noi? ISPIRESCU L. 236. [Agentzii imparatului] se intoarsera foarte intaritatzi shi cu inima banuitoare linga imparatul caruia i insuflam aceleashi banuieli. BALCESCU O. II 276. ◊ (Adverbial) Tanti Eleonora lasa acele shi lina sai cada in poala shi zise dushmanos banuitor... DUMITRIU B. F. 43. ♦ Gelos. Presupunind k vremea va potoli necunoscuta ei patima mai bine decit leacurile vracilor grecul banuitor shi intaritat smulse pe biata Ancutza din zadarnicele ingrijiri ale jupinitzelor curtence. ODOBESCU S. I 138. Pronuntzat: nui.