BANUITÓR adj. adv. 1. adj. neincrezator suspicios temator (livr.) circumspect incredul (rar) banuicios banuielnic (inv. shi reg.) prepuielnic prepuitor (reg.) nazarnic (inv.) necredincios presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj. adv. iscoditor piezish. (Privire ~oare; priveshte ~.)