11 definitzii pentru balacari

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BALACARÍ balacaresc vb. IV. 1. Refl. shi intranz. (Rar) A (se) balaci. 2. Refl. recipr. shi tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa a (se) batjocori spunand (sau spunandushi) cuvinte injurioase. Cf. sb. balakati.

balacari1 vtr [At: LB / Pzi: ~resc / E: srb balakati] 12 A (se) vorbi de rau. 34 (Pfm) A (se) certa. 5 (Reg) A spune trivialitatzi Si: a balacatori.

balacari2 vr [At: MACEDONSKI O. III 110 / Pzi: ~resc / E: nct] (Rar) A se balaci (1).

balacarí vb. IV. 1 refl. intr. (pop. fam.) A (se) balaci. 2 refl. tr. Fig. (fam.) A (se) certa a (se) batjocori spunind sau spunindushi cuvinte injurioase. • prez. ind. esc. /cf. srb. balakati.

BALACARÍ balacaresc vb. IV. 1. Refl. shi intranz. (Rar) A (se) balaci. 2. Refl. recipr. shi tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa a (se) batjocori spunand (sau spunandushi) cuvinte injurioase. Cf. scr. balakati.

BALACARÍ balacaresc vb. IV. 1. Refl. shi intranz. (Rar) A se balaci. Nishte ratze lesheshti... balacareau shi macaneau. MACEDONSKI O. III 110. 2. Refl. (Regional) A se certa a se injura a se batjocori; a rosti cuvinte triviale.

BALACARÍ balacaresc vb. IV. 1. Refl. shi intranz. (Rar) A se balaci. 2. Refl. Fig. (Reg.) A se certa a se batjocori; ashi spune unul altuia cuvinte triviale. Sb. balakati.

A SE BALACARÍ ma ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi; a se sfadi. /<sb. balakati

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

balacarí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. balacarésc imperf. 3 sg. balacareá; conj. prez. 3 sa balacareásca

balacarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. balacarésc imperf. 3 sg. balacareá; conj. prez. 3 sg. shi pl. balacareásca

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

balacari balacaresc I. v. t. a adresa vorbe injurioase; a certa rau II. v. r. a se certa cu cineva adresandushi cuvinte injurioase

Intrare: balacari
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balacari
  • balacarire
  • balacarit
  • balacaritu‑
  • balacarind
  • balacarindu‑
singular plural
  • balacareshte
  • balacaritzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • balacaresc
(sa)
  • balacaresc
  • balacaream
  • balacarii
  • balacarisem
a II-a (tu)
  • balacareshti
(sa)
  • balacareshti
  • balacareai
  • balacarishi
  • balacariseshi
a III-a (el, ea)
  • balacareshte
(sa)
  • balacareasca
  • balacarea
  • balacari
  • balacarise
plural I (noi)
  • balacarim
(sa)
  • balacarim
  • balacaream
  • balacariram
  • balacariseram
  • balacarisem
a II-a (voi)
  • balacaritzi
(sa)
  • balacaritzi
  • balacareatzi
  • balacariratzi
  • balacariseratzi
  • balacarisetzi
a III-a (ei, ele)
  • balacaresc
(sa)
  • balacareasca
  • balacareau
  • balacarira
  • balacarisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

balacari, balacarescverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.