BAJENÁR bajenari s. m. Persoana care ishi parasea vremelnic casa tzinutul sau tzara din cauza invaziilor a persecutziilor sau a asupririi. [Var.: bejanár bejenár s. m.] Bajeni + suf. ar.

bajenar sm [At: N. COSTIN ap. LET. II 128/9 / V: bej~ (reg) bejan~ / Pl: ~i / E: bajeni + ar] 16 Persoana care ishi parasea vremelnic (casa sau) provincia ori (patria) din pricina (invaziilor dushmanului sau a) persecutziilor politice ori a oprimarii fiscale shi care se reintorcea dupa trecerea primejdiei. 7 (Rar) Emigrant. 10 Persoana reintoarsa din bejenii (13). 11 (Reg) Om sarac lipit pamantului. corectata

bajenár s.m. (inv.) Persoana care ishi parasea vremelnic casa tzinutul tzara din cauza unor invazii a unor persecutzii a unor catastrofe etc. • pl. i. shi bejanár bejenár s.m. /bajeni + ar.

BAJENÁR bajenari s. m. Persoana care ishi parasea vremelnic casa provincia sau patria din pricina invaziilor dushmane a persecutziilor politice sau a asupririi. [Var.: bejanár bejenár s. m.] Bajeni + suf. ar.

BAJENÁR bajenari s. m. (Invechit shi arhaizant) Fugar care (impreuna cu altzii) ishi parasea vremelnic casa provincia sau patria din pricina unei invazii dushmane a persecutziilor politice a jafurilor administrative sau a exploatarii boiereshti; pribeag refugiat. V. emigrant. Auzi sa fugi la munte k bajenarii! D. ZAMFIRESCU R. 26. (in forma bejenar) De cite ori ia vazut pe bejenarii Moldovei revarsatzi in lunile de toamna shi de iarna nu marturiseau unde se duc de teama sa nu se ingramadeasca prea multzi intrun loc sa nasca prisos de bratze shi sa ramiie fara munca. CALUGARU O. P. 37. (In forma bejanar) Au ramas... bejanarii pina in ziua de azi prapaditzi de vatra parinteasca. SADOVEANU N. F. 29. Sa fie vrun tilhar... nu cred... a fi poate vrun bejanar care vra sa intre argat la mine. ALECSANDRI T. 607. Variante: bejenár bejanár s. m.

BAJENÁR bajenari s. m. (Inv. shi arh.) Fugar care ishi parasea vremelnic casa provincia sau patria din pricina invaziilor dushmane a persecutziilor politice sau a exploatarii boiereshti; pribeag refugiat. [Var.: bejanár bejenár s. m.] Din bajeni + suf. ar.

BAJENÁR ~i m. inv. Persoana nevoita sa se retraga undeva pentru ashi garanta securitatea; refugiat. /a bajeni + suf. ~ar

bejanár sm vz bajenar

bejenár sm vz bajenar

BEJENAR s. m. (Mold.) Fugar pribeag. Dind peste bejenari peste Trotush au luat pre un om sal petreaca pana la scoate den dumbrava la Domneshti. PSEUDOMUSTE; cf. N. COSTIN. ◊ (Adjectival) Lupu Vornicul … au pus de tot omul bejanar sa deie cite doi lei. NECULCE. Etimologie: bejeni + suf. ar. Vezi shi bejenari bejeni bejenie bejenire bejenit. substantiv masculin corectata

bejenar m. fugar emigrant: un bejenar vrea sa intre argat la mine AL. [Slav. BEJANŬ fugar].

bejenár (est) shi ba (vest) m. (d. bejenie. SHi sirb. bježunar). Vechĭ. Fugar pribeag emigrant refugiat. In est pop. beja.

bajenár (inv.) s. m. pl. bajenári

bajenár s. m. pl. bajenári

bajenar.

BAJENÁR s. v. fugar pribeag refugiat.

bajenar s. v. FUGAR. PRIBEAG. REFUGIAT.