BAJENÁR bajenari s. m. (Invechit shi arhaizant) Fugar care (impreuna cu altzii) ishi parasea vremelnic casa provincia sau patria din pricina unei invazii dushmane a persecutziilor politice a jafurilor administrative sau a exploatarii boiereshti; pribeag refugiat. V. emigrant. Auzi sa fugi la munte k bajenarii! D. ZAMFIRESCU R. 26. (in forma bejenar) De cite ori ia vazut pe bejenarii Moldovei revarsatzi in lunile de toamna shi de iarna nu marturiseau unde se duc de teama sa nu se ingramadeasca prea multzi intrun loc sa nasca prisos de bratze shi sa ramiie fara munca. CALUGARU O. P. 37. (In forma bejanar) Au ramas... bejanarii pina in ziua de azi prapaditzi de vatra parinteasca. SADOVEANU N. F. 29. Sa fie vrun tilhar... nu cred... a fi poate vrun bejanar care vra sa intre argat la mine. ALECSANDRI T. 607. Variante: bejenár bejanár s. m.