BABALAC babalaci s. m. 1. (Fam. shi depr.) Om batran shi neputincios; om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp gros de lemn care strabate k o axa verticala centrul morii de vant pentru k aceasta sa poata fi invartita in bataia vantului. Din tc. babalıc.

babalac ~a smf [At: DIONISIE C. 186 / V: luc babalog bobolac bubuluc / Pl: ~aci ~ace / E: tc srb babalyc] 1 (Inv) Titlu de respect cu care se adresa cineva unui batran. 2 Batran. 3 (Reg; prt) Om batran shi neputincios. 4 (Reg; prt) Om cu obiceiuri batraneshti. 5 (Reg; prt) Om imbatranit inainte de vreme. 6 (Teh; pop) Stalp gros de lemn care strabate k o axa verticala centrul morii de vant pentru k moara sa poata fi invartita in bataia vantului.

BABALAC babalaci s. m. 1. (Fam. shi depr.) Om batran shi neputincios; om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp gros de lemn care strabate k o axa verticala centrul morii de vant pentru k moara sa poata fi invartita in bataia vantului. Din tc. babalıc.

BABALAC babalaci s. m. 1. (Fam. shi depr.) Om batran shi neputincios; moshneag. ♦ (Ir.) Om imbatranit inainte de vreme. 2. Stalp de lemn foarte gros care trece prin talpa morii de vant shi in jurul caruia moara poate fi invartita dupa cum bate vantul. Tc. babalık „tata vitreg moshneag”.

BABALAC ~ci m. depr. Persoana lipsita de vigoare fizica shi intelectuala (din cauza varstei inaintate); batran neputincios shi urat; boshorog. /<turc. babalik

babalac m. 1. batran nevoiash (ironic): avem sa ne pomenim nishte babalaci garbovi shi ofticoshi CR.; 2. grinda care sta moara; 3. V. bubuluci. [Vechiu rom. babalac batran venerabil = turc. BABALYK; pentru sensul tehnic v. baba].

babalúc² ~a smf vz babalac

babalóg ~oága smf vz babalac

bobolac sm vz babalac

bubulúc sm vz babalac

babalic s.m. 1 (fam. deprec.) Barbat batrin shi neputincios. ◆ (iron.) Barbat imbatrinit inainte de vreme; barbat ramolit. ◆ Barbat cu obiceiuri deprinderi de om batrin. 2 (inv.) Titlu de respect cu care se adresa cineva unei persoane de virsta inaintata. 3 (tehn.; pop.; la morile de vint) Stilp gros de lemn care strabate k o axa verticala centrul morii pentru k roata sa poata fi invirtita in bataia vintului. 4 (constr.; pop.) Stilp de la marginea prispei caselor tzaraneshti. • pl. ci. shi (reg.) babalúc babalóg bobolic bubulúc s.m. /<tc. srb. babaluk.

babalúc s.m. v. babalic.

babalóg s.m. v. babalic.

BABALÍC babalici s. m. 1. (Mold. Munt.; familiar shi depreciativ) Om batrin shi neputincios; moshneag. Se adunau la taifas o multzime de babalici. ♦ (Ironic) Om imbatrinit inainte de vreme. Tot umblind noi din shcoala in shcoala... minepoimine avem sa ne trezim nishte babalici gubavi shi oftigoshi numai buni de facut popi. CREANGA A. 124. 2. Stilp de lemn foarte gros infipt in pamint care trece prin talpa morii de vint shi in jurul caruia moara poate fi invirtita dupa cum bate vintul; baba (II 1 d).

babalíc m. (turc. babalνk paternitate tata vitreg). Batrin hodorogit hodorog (iron.). O grinda care sustzinea moara de vint (numita shi baba). Cu acest. intz. e shi n. pl. urĭ saŭ e.

babalac (fam.) s. m. pl. babalaci

babalac s. m. pl. babalaci

BABALAC s. baccea cazatura hodorog ramolit (reg. shi fam.) ghiuj (reg.) jap matuf (prin Mold.) babalau (fig.) harb. (A ajuns un ~.)

BABALIC s. baccea cazatura hodorog ramolit (reg. shi fam.) ghiuj (reg.) jap matuf (prin Mold.) babalau (fig.) hirb. (E un ~!)

babalíc (babalíci) s. m. 1. Batrin mosh neputincios. 2. Stilp par. Var. babaluc bubuluc. Megl. babaloc. Tc. babalik „parinte” titlu de reverentza (SHeineanu II 31) cf. bg. babaluk „bunic”. Var. se intzeleg mai ales pentru sensul 2. Expresia din babaluc „din totdeauna” care se foloseshte in Banat (DAR) reprezinta sb. babaluk de aceeashi provenientza.