așezát¹ sn [At: I. CANTA, ap. HEM 1994 / V: (reg) așăz-, (Mol) așa(d)z- / E: așeza] 1 (Rar) Așezare (1). 2 (Rar) Punere a ceva pe altceva Cf așeza (1-2). 3 (Rar; îs) -ul mustului Limpezirea mustului Cf așeza (11). 4 Repartiție și fixare a impozitelor Si: (înv) așezare (8), așezământ (14), așezămăntar, cislă, cisluire Cf așeza (57-58). 5 (Pop) Așezare (19).

așezat², ~ă [At: COD. VOR. 111/2 / V: (reg) așăz~, așa(d)z~ / Pl: ~ați, ~e / E: așeza] 1 a, av Care șade pe ceva Cf așeza (1-2). 2 a (Înv; d. legături, înțelegeri, învoieli etc.) Care a fost stabilit Cf așeza (63). 3 a (Înv; d. impozite) Cf așeza (54). 4 a (Înv) Locuit de oameni Cf așeza (26-27). 5 a (Înv; pex) Colonizat. 6 a Amplasat. 7 a (Pex) Situat din punct de vedere geografic într-o anumită zonă. 8 a (Spc; pop; îs) Vale ~ă Vale situată la un nivel inferior în comparație cu altele. 9 a (Spc; pop; îs) Casă ~ă Casă clădită pe un loc jos. 10 a Care este bine întemeiat, durabil Cf așeza (26-27). 11 a (D. oameni) Cu locuință stabilă Cf așeza (29-30). 12 a (D. oameni) Serios și bun gospodar Si: (pop) chivernisit. 13 a (Șîs; înv; ~ la minte sau la cap) Chibzuit. 14 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi fără patimă.

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. 1. (Despre un punct geografic) Situat. Așezată la poalele Bucegilor, Sinaia are o climă aspră. ▭ Locuința lui era așezată în cel mai sterp loc al ostrovului. DRĂGHICI, R. 155. 2. Fig. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, măsurat, cuminte. La porți ieșeau în rînd mahalagii, oameni așezați și gospodari, cu muieri și copii. SADOVEANU, Z. C. 133. Din copil neastîmpărat ce eram, mă făcui un băiat așezat și înțelept. SLAVICI, O. I 72. ◊ (Determinat prin «la minte») Cu judecată sănătoasă, chibzuit. Bunicul... era așezat la mintea lui. CREANGĂ, A. 24. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, calm. În curte el de vorbă-a stat Cu doi flăcăi, Și vezi, deodată, Așa din vorbă așezată, Gemu cin glasul înfundat. COȘBUC, P. 1 241. Vorba ei era așezată, căutătura ei blîndă și plină de cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. II 43. ◊ (Adverbial) Moșneagul grăia așezat și cumpănit. SADOVEANU, O. VI 343. Ei, ce să-ți zic...? grăi, el așezat, am și eu obiceiurile mele. SLAVICI, N. II 7.

AȘEZÁT, -Ă, așezați, -te, adj. (Despre oameni) Liniștit, cumpătat, serios, cuminte; chibzuit. ♦ (Despre vorbe; adesea adverbial) Liniștit, calm; cu conținut serios, sănătos. – V. așeza.

AȘEZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AȘEZA și A SE AȘEZA. 2) (despre oameni și despre manifestările lor) Care este serios, cumpătat și chibzuit. ◊ ~ la minte chibzuit. /v. a (se) așeza

așezat a. 1. pus, rânduit; 2. fig. solid: om așezat.

așezát, -ă adj. Pus, solid. Fig. Serios: om așezat.

AȘEZÁT adj. 1. v. instalat. 2. v. cumpătat. 3. v. potolit.

AȘEZAT adj. 1. instalat, întins, (înv. și reg.) tins. (Tabără ~; cort ~.) 2. astîmpărat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~) 3. chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, potolit, tihnit. (O viață ~.)

Așezat ≠ repezit, smucit