auxiliár ~a [At: MAIORESCU L. 141 / P: auxiliar / Pl: ~i ~e / E: fr auxiliaire lat auxiliaris] 12 sn a (Element) care ajuta la ceva care se afla pe plan secundar fatza de cel principal. 34 sn a (Gnn) (Parte de vorbire) care exprima raporturile intre cuvinte. 56 sn a (Grm; shis) verb ~ (Verb) cu care se formeaza timpurile compuse ale verbelor. 7 a (Mat) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai ushor o problema. 89 smf a (Persoana) care ajuta pe cineva la ceva. 10 a (Is) Corp (sau trupe) ~e Soldatzi care lupta sub steagul unei alte natziuni. 11 a (Is) ServiciuServiciu militar (de birou) indeplinit de persoane inapte pentru serviciul de front.13 smf a (Persoana) care apartzine unui serviciu auxiliar (11).

AUXILIÁR A auxiliari e adj. Care ajuta care da concursul la ceva care se afla pe plan secundar fatza de ceva principal; ajutator. Material auxiliar. Piesa auxiliara. ◊ Verb auxiliar = verb care ajuta la formarea timpurilor shi modurilor verbale compuse. «A avea» «a fi» shi «a voi» sint prin unele forme ale lor verbe auxiliare. ◊ (Substantivat) Un dictzionar este un auxiliar pretzios pentru cunoashterea unei limbi. ♦ (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate simplifica shi rezolva mai ushor o problema. Linii auxiliare. Unghi auxiliar. Functzie auxiliara. Pronuntzat: auxiliar.

AUXILIÁR A auxiliari e adj. (Adesea substantivat) Care ajuta la ceva care se afla pe plan secundar fatza de ceva principal; ajutator. ◊ Verb auxiliar = verb care ajuta la formarea timpurilor shi modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai ushor o problema. [Pr.: auxiliar] Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris).

AUXILIÁR A adj. Care ajuta la ceva de ajutor; aflat pe plan secundar; ajutator. ♦ (gram.) Verb auxiliar = verb cu care se formeaza timpurile shi modurile verbale compuse. ♦ (Mat.) Cu care se poate simplifica shi rezolva o problema mai ushor. // s.n. Ajutor sprijin. [Pron. auxiliar. / cf. fr. auxiliaire lat. auxiliaris < auxilium ajutor].

AUXILIÁR A I. adj. s. n. (element) care ajuta la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutator. ♦ verb ~ = verb care ajuta la formarea timpurilor shi modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajuta la exprimarea gradului de realizare a actziunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica shi rezolva o problema mai ushor. II. s. m. ostash roman apartzinand unui auxilium. (< fr. auxiliare lat. auxiliaris)

AUXILIÁR ~a (~i ~e) Care are o functzie secundara; ajutator. Material ~. ◊ Verb ~ verb cu ajutorul caruia de formeaza timpurile shi modurile verbal compuse. [Sil. auxiliar] /<fr. auxiliaire lat. auxiliaris

auxiliar a. care vine intr’ajutor; verb auxiliar verb ajutator.

*auxiliár a adj. (lat. auxiliaris d. auxilium ajutor). Care ajuta: armata auxiliara. Serviciu auxiliar serviciu oamenilor care nus destul de robushtĭ p. serviciu militar dar cares luatzi in timp de razboĭ p. lucrarĭ maĭ ushoare. Gram. Verbe auxiliare saŭ ajutatoare) acelea care le ajuta pe altele in compozitziune: am fost a fi mers voĭ trece urmeaza sa vina.

auxiliár¹ [x pron. gz] (au liar) adj. m. pl. auxiliári; f. auxiliára pl. auxiliáre

auxiliár adj. m. (sil. au liar) [x pron. gz] pl. auxiliári; f. sg. auxiliára pl. auxiliáre

auxiliar

auxiliar.

AUXILIÁR adj. s. 1. adj. ajutator. (Verb ~.) 2. s. ajutor sprijin. (Un ~ pretzios.) 3. adj. accesoriu anex secundar subsidiar. (Element ~ intrun mecanism.)

AUXILIAR adj. s. 1. adj. ajutator. (Verb ~.) 2. s. ajutor sprijin. (Un ~ pretzios.) 3. adj. accesoriu anex secundar subsidiar. (Element ~ intrun mecanism.)

AUXILIÁR A adj. (cf. fr. auxiliaire lat. auxiliaris < auxilium ajutor): in sintagmele limba auxiliara shi verb auxiliar (v.).