auxiliár ~a [At: MAIORESCU L. 141 / P: auxiliar / Pl: ~i ~e / E: fr auxiliaire lat auxiliaris] 12 sn a (Element) care ajuta la ceva care se afla pe plan secundar fatza de cel principal. 34 sn a (Gnn) (Parte de vorbire) care exprima raporturile intre cuvinte. 56 sn a (Grm; shis) verb ~ (Verb) cu care se formeaza timpurile compuse ale verbelor. 7 a (Mat) Cu ajutorul caruia se poate rezolva mai ushor o problema. 89 smf a (Persoana) care ajuta pe cineva la ceva. 10 a (Is) Corp (sau trupe) ~e Soldatzi care lupta sub steagul unei alte natziuni. 11 a (Is) ServiciuServiciu militar (de birou) indeplinit de persoane inapte pentru serviciul de front.13 smf a (Persoana) care apartzine unui serviciu auxiliar (11).