AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru dirijarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton oprește un automobil pentru a parcurge cu el o anumită distanță. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.

autostóp sn [At: LTR² / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auto²- + stop] 1 Instalație de semnalizare luminoasă care servește la reglementarea circulației pe străzi. 2 Instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci când linia nu este liberă. 3 Practică constând în oprirea unui autovehicul pentru a-i cere să transporte ocazional pe cineva într-o direcție comună.

AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton parcurge itinerarul propus apelând la serviciile (gratuite ale) automobiliștilor ocazionali. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.

AUTOSTÓP, autostopuri, s. n. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor, pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui tren, când linia nu este liberă. [Pr.: a-u-] – După fr. autostop.

AUTOSTÓP s.n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă care servește la reglementarea circulației pe străzi. 2. Instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată atunci când mecanicul uită să ia măsuri de frânare. 3. Practică constând în a opri un automobilist pentru a-i cere să te ia gratuit în mașină. [< fr. autostop].

AUTOSTÓP s. n. 1. instalație de semnalizare luminoasă pentru reglementarea circulației pe străzi. 2. instalație servind la oprirea automată a unui vehicul de cale ferată când mecanicul uită să ia măsuri de frânare. 3. oprire a unui automobilist de către un pieton care solicită să fie luat în mașină. (< fr. auto-stop)

autostóp s. n. ♦ 1. Procedeu constând în a opri un automobilist necunoscut pentru a-i cere să te ia (gratis) în mașină ◊ „Autostopul ar putea deveni în curând o activitate recunoscută oficial în Belgia.” Sc. 15 II 75 p. 6. ♦ 2. Mecanism de oprire automată ◊ „Combina ultramodernă, stereo, «National Panasonic», semiprofesională (casetofon-radio-picup-amplificator), boxe 2 x 8,5 W, automatic, autostop, posibilități quadrofonie [...]” R.l. 21 XI 77 p. 5; v. și Săpt. 16 II 73 p. 16 (din fr. auto-stop; DMC 1952, PR 1953; L. Seche în LR 1/74 p. 77; DEX, DN3)

AUTOSTÓP ~uri n. 1) Instalație de semnalizare luminoasă la intersecția străzilor pentru reglementarea circulației. 2) Instalație de oprire automată a unui tren, când linia nu este liberă. 3) Oprire a unui automobilist de către pieton pentru a-i solicita transportarea. [Sil. a-u-to-stop] /<fr. auto-stop

!autostóp (a-u-tos-top/-to-stop) s. n., pl. autostópuri

autostóp s. n. (sil. a-u-; mf. -stop), pl. autostópuri

AUTOSTÓP s. v. semafor.

AUTOSTOP s. semafor, stop, (rar) semnalizator. (~ pentru circulația rutieră.)