autostóp s. n. ♦ 1. Procedeu constand in a opri un automobilist necunoscut pentru ai cere sa te ia (gratis) in mashina ◊ „Autostopul ar putea deveni in curand o activitate recunoscuta oficial in Belgia.” Sc. 15 II 75 p. 6. ♦ 2. Mecanism de oprire automata ◊ „Combina ultramoderna stereo «National Panasonic» semiprofesionala (casetofonradiopicupamplificator) boxe 2 x 85 W automatic autostop posibilitatzi quadrofonie [...]” R.l. 21 XI 77 p. 5; v. shi Sapt. 16 II 73 p. 16 (din fr. autostop; DMC 1952 PR 1953; L. Seche in LR 1/74 p. 77; DEX DN3)