optziuni
  • info

17 definitzii pentru ateu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ATÉU ÉE atei ee s. m. shi f. Adept al ateismului; persoana care neaga existentza lui Dumnezeu shi a oricarei divinitatzi. Din fr. athée lat. atheus.

ATÉU ÉE atei ee s. m. shi f. Adept al ateismului; persoana care neaga existentza lui Dumnezeu shi a oricarei divinitatzi. Din fr. athée lat. atheus.

ateu ~ee [At: MAG. IST. III 368/18 / V: ~eiu / Pl: ~ei ~ee / E: fr athée lat atheus] 12 smf a (Persoana) care neaga existentza lui Dumnezeu. 34 smf a (Persoana) care neaga existentza oricarei divinitatzi. 56 smf a (Persoana) care adera la ateism (3).

ATÉU ÉE atei ee s. m. shi f. Persoana care bazata pe cunoashterea shtiintzifica shi pe interpretarea materialista a fenomenelor naturii neaga existentza lui dumnezeu sau a altor divinitatzi shi lupta cu argumente shtiintzifice impotriva religiei; persoana care nu are nici o credintza religioasa.

ATÉU ÉE atei ee s. m. shi f. Adept al ateismului; persoana care nu are nici o credintza religioasa. Fr. athée (lat. lit. atheus).

ATÉU s.m. shi f. Persoana care nu are o religie care neaga orice divinitate. [< fr. athée it. ateo lat. atheus gr. atheos < a fara theos zeu].

ATÉU ÉE adj. s. m. f. (adept) al ateismului. (< fr. athée gr. atheos)

ATÉU ~e (~i ~e) m. shi f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée lat. atheus

ateu V. ateist.

*atéŭ ĭe adj. shi s. pl. eĭ eĭe (vgr. átheos). Fara Dumnezeŭ care nu crede in Dumnezeŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!atéu adj. m. s. m. pl. atéi; adj. f. s. f. sg. shi pl. atée

atéu s. m. pl. atéi art. atéi

ateu f. atee

ateu tee f. atei m. pl. atee f. pl.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ATÉU s. adj. necredincios libercugetator (pop.) pagan (inv.) ateist.

ATEU s. adj. necredincios libercugetator (pop.) pagin (inv.) ateist.

Ateu ≠ credincios

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atéu (atéi) s. m. Persoana care neaga existentza lui Dumnezeu. Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar in limba vorbita. Der. ateism s. n. (negare a existentzei lui Dumnezeu) cu var. ateizmos inv. care apare din sec. XVIII din gr. (Gáldi 155): ateist adj. (de ateu referitor la ateism); ateistic adj. (ateu).

Intrare: ateu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ateu
  • ateul
  • ateu‑
plural
  • atei
  • atei
genitiv-dativ singular
  • ateu
  • ateului
plural
  • atei
  • ateilor
vocativ singular
  • ateule
plural
  • ateilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

ateu, ateisubstantiv masculin
atee, ateesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.