Definitzia cu ID-ul 411787:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atéu (atéi) s. m. Persoana care neaga existentza lui Dumnezeu. Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar in limba vorbita. Der. ateism s. n. (negare a existentzei lui Dumnezeu) cu var. ateizmos inv. care apare din sec. XVIII din gr. (Gáldi 155): ateist adj. (de ateu referitor la ateism); ateistic adj. (ateu).