ASCULTÁRE ascultari s. f. Actziunea de a asculta shi rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi in slujba sub autoritatea sub stapanirea cuiva. ♦ Fagaduintza de deplina supunere fatza de Biserica facuta de monahi; ucenicie facuta de cel ce intra in monahism. V. asculta.

ascultare sf [At: COD. VOR. 143/12 / Pl: ~tari / E: asculta] 1 Incordare a auzului pentru a distinge clar ce se spune sau zgomotele ori sunetele inconjuratoare Si: (inv) ascultatura (1). 2 Ciulire a urechilor spre a auzi ceva. 3 Tragere cu urechea (la usha). 4 (Is) ~ a liturghiei Participarea la slujba bisericeasca. 5 (Pfm) Audiere de cursuri prelegeri etc. Si: ascultat¹. 6 (Jur; is) ~ a unui martor Audiere a martorilor. 7 (Inv) Sala de intrevederi. 8 (Inv) Indeplinire a unei dorintze. 9 Indeplinire a cuvantului poruncii ordinului cuiva. 10 Urmare a sfatului cuiva. 11 Supunere fatza de stapan maimare superior parinte. 12 (Ie) A da cuiva o clipa de ~ A da cuiva atentzie importantza. 13 (Bis) Implinire a dorintzei (tainice) exprimate in rugaciune. 14 (Inv) Supunere fatza de o institutzie de o carmuire. 15 (Inv; is) ~ a spre domnul tzarii Supunere a vasalului fatza de domnitor. 16 (Ie) A fi (sau a ramane a sta etc.) sub ~ a cuiva A face voia cuiva. 17 (Inv; ie) A fi (inca tot) sub ~ a parintzilor A fi minor. 18 (Bis) Ucenicie inainte de a intra in cinul bisericesc. 19 (Bis) Slujire a unui calugar sau calugaritze mai tanar(a) la unul sau una mai batran(a). 20 (Bis; inv; ie) Dat de (sau spre la) ~ Oranduit (k o pedeapsa) sa slujeasca in cinul calugaresc. 21 (Mil; inv; ie) A fi sub ~ a cuiva A fi sub comanda cuiva. 22 (Fig; is) ~ a inimii Lasare in voia sentimentelor pasiunilor. 23 (Fig) Actzionare dupa un criteriu ratzional corect verificat prin experientza. 24 Fagaduintza de deplina supunere fatza de biserica facuta de monahi. 25 (Med) Auscultatzie.

ASCULTÁRE ascultari s. f. Actziunea de a asculta shi rezultatul ei. ◊ Expr. A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi in slujba sub autoritatea sub stapanirea cuiva. ♦ Fagaduintza de deplina supunere fatza de biserica facuta de monahi; ucenicie facuta de cel ce intra in monahism. V. asculta.

ASCULTÁRE ascultari s. f. Actziunea de a asculta shi rezultatul ei. 1. Urmarire atenta a ceea ce se spune se cinta etc. Urmeaza citeva clipe de tacere de ascultare incordata. SAHIA N. 44. Nu e cine satzi dea o clipa ascultare. BENIUC V. 94. 2. Auscultatzie. 3. Examinare a unui elev asupra celor invatzate. Invatzatura mea sa sfirshit shi... venim mini in fatza marieitale la ascultare. SADOVEANU D. P. 23. ◊ Ascultarea martorilor = luarea unei depozitzii oficiale; audiere. 4. (Adesea in legatura cu verbul «a da») Conformare supunere implinire satisfacere a dorintzei sau a poruncii cuiva. Domnul se indupleca shi dete ascultare acestor cereri. ISPIRESCU M. V. 3. Sora nu da ascultare Vorbelor ce i sau zis. BOLINTINEANU O. 56. ◊ Expr. (Invechit) A fi (sau a se afla a ramine a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi (sau a se afla etc.) in slujba sub autoritatea in stapinirea cuiva a fi dependent de cineva a asculta de cineva a fi subordonat cuiva. Fiul de imparat ramase sub ascultarea hotzului k sa invetze meshteshugul de la dinsul. ISPIRESCU L. 369. Aceshtia [calarashii de tzara] stau subt ascultarea hatmanului. BALCESCU O. II 118.

ASCULTÁRE ascultari s. f. Actziunea de a asculta shi rezultatul ei. ◊ Expr. (Inv.) A fi (sau a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi in slujba sub autoritatea cuiva a asculta de cineva. ♦ Fagaduintza de deplina supunere facuta de monahi; ucenicie facuta de cel ce intra in monahism.

ASCULTÁRE ~ari f. v. A ASCULTA. ◊ A da ~ a asculta. A fi sub ~area cuiva a se afla (a fi) in slujba cuiva; a se afla sub autoritatea cuiva. /v. a asculta

ascultare f. fapta de a asculta shi rezultatul ei: luare aminte supunere.

ascultáre f. Actziunea de a asculta o data. Supunere.

ascultáre (incordarea auzului supunere) s. f. g.d. art. ascultắrii; pl. ascultắri

ascultáre s. f. g.d. art. ascultarii; pl. ascultari

ASCULTÁRE s. 1. audiere. (~ unei inregistrari.) 2. chestionare examinare interogare (inv.) procitanie. (~ unui elev.) 3. cumintzenie docilitate supunere (livr.) obedientza (rar) cumintzie sumisiune supushenie (inv.) ascultamant plecaciune subordinatzie. (A dovedit multa ~.)

ASCULTARE s. 1. chestionare examinare interogare (inv.) procitanie. (~ unui elev.) 2. cumintzenie docilitate supunere (livr.) obedientza (rar) cumintzie sumisiune supushenie (inv.) ascultamint plecaciune subordinatzie. (A dovedit multa ~.)

Ascultare ≠ neascultare