ASCULTÁRE ascultari s. f. Actziunea de a asculta shi rezultatul ei. 1. Urmarire atenta a ceea ce se spune se cinta etc. Urmeaza citeva clipe de tacere de ascultare incordata. SAHIA N. 44. Nu e cine satzi dea o clipa ascultare. BENIUC V. 94. 2. Auscultatzie. 3. Examinare a unui elev asupra celor invatzate. Invatzatura mea sa sfirshit shi... venim mini in fatza marieitale la ascultare. SADOVEANU D. P. 23. ◊ Ascultarea martorilor = luarea unei depozitzii oficiale; audiere. 4. (Adesea in legatura cu verbul «a da») Conformare supunere implinire satisfacere a dorintzei sau a poruncii cuiva. Domnul se indupleca shi dete ascultare acestor cereri. ISPIRESCU M. V. 3. Sora nu da ascultare Vorbelor ce i sau zis. BOLINTINEANU O. 56. ◊ Expr. (Invechit) A fi (sau a se afla a ramine a sta etc.) sub ascultarea cuiva = a fi (sau a se afla etc.) in slujba sub autoritatea in stapinirea cuiva a fi dependent de cineva a asculta de cineva a fi subordonat cuiva. Fiul de imparat ramase sub ascultarea hotzului k sa invetze meshteshugul de la dinsul. ISPIRESCU L. 369. Aceshtia [calarashii de tzara] stau subt ascultarea hatmanului. BALCESCU O. II 118.