ARTÍCOL articole s. n. 1. Expunere scrisa (de proportzii mai reduse) cu caracter publicistic pe o tema politica economica shtiintzifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactziei unei publicatzii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatzii. Articolprogram = articol care cuprinde conceptzia generala shi programul de activitate al unei publicatzii periodice la inceputul aparitziei sale. 2. Diviziune intrun document oficial marcata de obicei printrun numar de ordine sau printro litera. ♦ Diviziune intrun buget intrun plan financiar etc. care contzine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. ♦ (Jur.) Diviziune intrun act normativ. ♦ (Inform.) Unitate elementara de organizare a unui fishier. ♦ (Zool.) Segment component al unor organe. 3. Obiect care se vinde in comertz. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul adjectivul sau (mai rar) alte partzi de vorbire shi care marcheaza diverse functzii gramaticale ale cuvintelor care le insotzeshte. Din fr. article lat. articulus.

articol sn [At: CANTEMIR 1.1.1 9 / V: (inv) ~cui ~cule ~culush ~clu / Pl: ~e (inv) ~ism / E: lat articulus] 1 (Inv) Percept al unei dogme sau credintze (religioase) Si: cap. 2 (Inv; if articul) Articulare a sunetelor vorbirii a cuvintelor. 3 (Inv) Petitzie. 4 Articulatzie (1). 5 Inele articulate ale artropodelor Si: segmente (inv fam) bucatzele. 6 (Trs; inv; sif cirticulush) Diviziune intrun document oficial marcata printrun numar de ordine sau printro litera Si: (inv) ponct (inv) articulush (reg) articush. 7 Diviziune intrun buget intrun plan financiar care contzine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli Si: (inv) condei. 8 Text publicistic pe o tema politica economica culturala etc. Vz comunicat informatzie shtire. 9 (Is) ~ program Articol (7). 10 (Is) ~ de fond Articol (7) care exprima punctul de vedere al redactziei unei publicatzii periodice asupra unei probleme de actualitate. 11 Obiect care se vinde in comertz. 12 Parte de vorbire flexibila care sta pe langa un substantiv sau mai rar pe langa alte partzi de vorbire shi care marcheaza diferite functzii gramaticale ale acestora.

ARTÍCOL articole s. n. 1. Expunere scrisa (de proportzii mai reduse) cu caracter publicistic pe o tema politica economica shtiintzifica etc. ◊ Articol de fond = articol care exprima punctul de vedere al redactziei unei publicatzii periodice in cele mai importante probleme ale actualitatzii. Articolprogram = articol care cuprinde conceptzia generala shi programul de activitate al unei publicatzii periodice la inceputul aparitziei sale. 2. Diviziune intrun document oficial marcata de obicei printrun numar de ordine sau printro litera. ♦ Diviziune intrun buget intrun plan financiar etc. care contzine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli. 3. Obiect care se vinde in comertz. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul adjectivul sau (mai rar) alte partzi de vorbire shi care marcheaza diverse functzii gramaticale ale cuvintelor care le insotzeshte. Din fr. article lat. articulus.

ARTÍCOL articole s. n. 1. Compozitzie cu caracter informativ documentar shtiintzific etc. care are un contzinut de sine statator shi se tipareshte intro publicatzie periodica. Articolele din presa burgheza occidentala oglindesc faptul k dificultatzile crescinde economice shi ascutzirea contradictziilor economice dintre tzarile capitaliste capata tot mai mare insemnatate in determinarea politicii acestor tzari. SCINTEIA 1953 nr. 2642. ◊ Articol de fond = articol cu un contzinut general de indrumare de orientare in problemele importante actuale; editorial. Cezar... scrie zorit articolul de fond. VLAHUTZA O. A. 256. Articolprogram = text scris care cuprinde in linii largi conceptziile shi programul de activitate ale unei publicatzii periodice la inceputul aparitziei sale. 2. Diviziune sau subdiviziune intrun document oficial juridic legislativ etc. marcata de obicei printrun numar de ordine sau printro litera. Constitutzia R.P.R. are 105 articole. ▭ Uneori se desfata ascultinduse pe sine cum declama cu patos fara sa cunoasca nici un articol din lege. BART E. 265. ◊ Diviziune care contzine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intrun buget sau intrun lian financiar. V. capitol. 3. Produs al muncii care circula in societate prin cumparare shi vinzare; obiect de comertz. Capitalistul il pune ashadar pe muncitor sa confectzioneze o valoare de intrebuintzare anumita un articol determinat. MARX C. I 165 ◊ Articol de larg consum (mai ales la pl.) = obiect produs pentru a satisface nevoile de trai ale omului: alimente imbracaminte obiecte casnice etc. Un foarte important element al creshterii salariului real este reducerea pretzurilor la articolele de larg consum. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 335 2/3. 4. Particula care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. Articol adjectival. Articol hotarit. Pl. shi: (invechit s. m. 12) articoli (ODOBESCU S. I 499). Varianta: (invechit 1) artícul s. n.

ARTÍCOL articole s. n. 1. Compozitzie cu caracter informativ documentar shtiintzific etc. tiparita intro publicatzie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un contzinut general de indrumare de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articolprogram = articol care cuprinde conceptzia generala shi programul de activitate al unei publicatzii periodice la inceputul aparitziei sale. 2. Diviziune intrun document oficial marcata de obicei printrun numar de ordine sau printro litera. ♦ Diviziune care contzine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intrun buget sau intrun plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatzii economice in ordine cronologica. 3. Obiect de comertz. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. Fr. article (lat. lit. articulus).

ARTÍCOL s.n. 1. Expunere facuta intro publicatzie periodica tratand o problema dintrun domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi a unui regulament etc. purtand de obicei un numar de ordine. ♦ Diviziune a unui buget sau a unui plan financiar care contzine denumirea unei surse de venit sau motivul de cheltuieli.. 3. Obiect de comertz lucru care se vinde in comertz. 4. Parte de vorbire care insotzeshte substantivul avand rolul de a arata in ce masura obiectul denumit de substantiv este cunoscut vorbitorilor. 5. Fragmente articulate intre ele care alcatuiesc diferite partzi ale corpului crustaceelor insectelor shi acarienilor. [< lat. articulus cf. it. articolo fr. article].

ARTÍCOL s. n. 1. Expunere intro publicatzie periodica tratand o problema dintrun domeniu oarecare. 2. Subdiviziune a unei legi a unui regulament etc. ♦ Diviziune a unui buget a unui plan financiar. 3. Obiect de comertz. 4. Parte de vorbire flexibila care insotzeshte substantivul sau adjectivul cu rolul de a individualiza obiectul denumit. 5. Fiecare dintre fragmentele diferitelor partzi ale corpului crustaceelor insectelor shi acarienilor. 6. Fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal. 7. (Inform.) Element logic al unei inregistrari dintrun fishier cea mai mica unitate de informatzie utila prelucrata de un program. (cf. lat. articulus it. articolo fr. article)

ARTÍCOL ~e n. 1) Expunere scrisa de proportzii reduse shi tiparita intro publicatzie (ziar revista culegere etc.). ◊ ~ de fond articol de ziar de revista etc. in care se trateaza o problema importanta de actualitate. 2) Diviziune intrun document (lege tratat regulament etc.) marcat printro cifra. ~ bugetar. ~ contabil. ~ de cheltuieli. ~ de venituri. 3) Obiect de comertz. ~ de larg consum. 4) lingv. Parte de vorbire flexibila care se alatura unui substantiv (sau unui echivalent al lui) pentru a individualiza obiectul desemnat de acesta. ~ enclitic. ~ proclitic. /<lat. articulus fr. article

articol n. 1. subdiviziune a unei legi sau a unui tractat; 2. parte dintr’un tot: articol de ziar; articol de fond articolul principal al unui ziar politic; 3. obiect de comertz marfa: articole de lux de moda; 4. Gram. parte de cuvant care da numelui un sens determinat.

artícul sn vz articol

ARTÍCUL s. n. v. articol.

artícolprográm s. n. Articol care exprima un program ◊ „Articolulprogram redat partzial.” R.lit. 13 XI 69 p. 2. ◊ „In ultima instantza ancheta sta sub semnul unei fraze de sinteza din articolulprogram.” Cont. 15 I 71 p. 5 (din articol + program; H. Mirska in SMFC I p. 172; DEX)

*artícul n. pl. e (lat. artículus). Diviziune (paragraf) a unuĭ tractat uneĭ legĭ unuĭ contract uneĭ socotelĭ (V. pont). Orĭce obĭect de comerciŭ. Parte cuprinsa intre doŭa puncte de articulatziune intr’o planta orĭ intr’un insect. Parte dintr’un intreg: articul de ziar. Articul de fond articulu principal al unuĭ ziar. Articul de Paris obĭect de moda saŭ industrial care se fabrica specialmente la Paris. Gram. Cuvint orĭ particula care determina un nume: cel mare marele. SHi articol (dupa it.).

artícol s. n. pl. artícole; abr. art.; articolul citat abr. art. cit.

artícol s. n. pl. artícole

articol

articol le.

ARTÍCOL s. 1. v. marfa. 2. paragraf punct (inv.) cap pont. (~ dintro lege.) 3. articol de fond v. editorial.

ARTICOL s. 1. marfa. (Un ~ de buna calitate.) 2. paragraf punct (inv.) cap pont. (~ dintro lege.)

artícol (artícole) s. n. 1. Expunere scrisa cu caracter publicistic. 2. Diviziune intrun document oficial. 3. Obiect care se vinde in comertz. 4. Parte de vorbire flexibila care individualizeaza substantivul adjectivul sau (mai rar) alte partzi de vorbire. Var. articul artic. Lat. articulus (sec. XVII). Der. articula vb.; articulatzi(un)e s. f.; articular adj.; desarticula vb.

ARTÍCOL s. n. (< lat. articulus cf. it. articolo fr. article): parte de vorbire flexibila cu rol de instrument gramatical care insotzeshte in unele limbi substantivul shi arata in ce masura obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. In limba romana exista patru feluri de articole: ◊ ~ hotarat (definit): a. care alipit enclitic substantivului arata k obiectul denumit de acesta este cunoscut izolat de cele cu care se aseamana individualizat definit precis k in exemplele profesorul fratele tata profesorii fratzii tatzii; profesoara profesoarele; tabloul numele tablourile numele. A. hotarat formeaza acelashi corp cu determinatul sau shi atunci cand insotzeshte adjectivul: bunul (prieten) marea (intrecere) frumosul (tablou) bunii (prieteni) marile (intreceri) frumoasele (tablouri). Exista shi situatzii (mai rare) in care a. hotarat nu formeaza corp comun cu determinatul sau substantival fiind ashezat inaintea acestuia (proclitic): (cartea) lui Ion (iam spus) lui Jeni. ◊ ~ nehotarat (nedefinft): a. care ashezat inaintea substantivului arata k obiectul denumit de acesta este mai putzin cunoscut mai putzin individualizat in raport cu clasa sau specia careia i apartzine numai detashat de aceste categorii fara o definire precisa k in exemplele un prieten nishte prieteni o colega nishte colege un tractor nishte tractoare. ◊ ~ posesiv (genitival): a. care preceda substantivul sau pronumele in genitiv ambele reprezentante ale posesorului k in exemplele om al legii (al ei) trecere a timpului (a lui) copii ai vecinilor (ai lor) fiare ale padurilor (ale lor). ◊ ~ demonstrativ (adjectival): a. care se ashaza de obicei intre un substantiv articulat hotarat enclitic shi un adjectiv sau un alt substantiv precedat de prepozitzie k in exemplele pomul cel roditor bulevardul cel mare gasca cea alba pomii cei roditori bulevardele cele mari gashtele cele albe; casa cea de barne casele cele de barne podul cel de piatra podurile cele de piatra. A. demonstrativ apare shi in structura numelor proprii compuse: Mircea cel Batran SHtefan cel Mare etc. Dupa pozitzia sau locul lui in limba romana a. poate fi proclitic sau enclitic. ◊ ~ proclitic: a. ashezat intotdeauna in fatza substantivului sau a adjectivului. Sunt a.p.: articolul nehotarat articolul posesiv (genitival) articolul demonstrativ (adjectival) shi articolul hotarat lui (un dirijor nishte dirijori o opera nishte opere muzeul acela al orashului scara aceasta a blocului muzeele acelea ale orashului scarile acestea ale blocului fratele lui Gicu izvorul cel rece apa cea salcie izvoarele cele reci apele cele salcii). ◊ ~ enclitic: a. ashezat intotdeauna dupa substantiv (singura exceptzie: lui) shi sudat cu acesta k in exemplele gorunul gorunii lampa lampile monumentul monumentele. ◊ ~ partitiv: a. specific limbii franceze care arata k obiectul desemnat de substantiv e prezentat numai k o parte dintrun intreg k in exemplele „Je mange du pain” („Eu mananc paine”). Pentru clasificarea a. v. criteriu.

ARTICOL (< lat. articulus articulatzie) Forma a disertatziei tratare in coloanele unui ziar sau in paginile unei reviste a unei teme politice economice shtiintzifice literare etc. Un tot unitar shi distinct redactat intrun stil accesibil publicului cititor articolul implica o cunoashtere indeaproape a temei tratate claritate in expunerea ideilor stringentza logica a argumentelor sinceritatea opiniilor evitarea excesului de date unele articole insumind calitatzi proprii tehnicii shi maiestriei literare (ex. articolele politice ale lui M. Eminescu articolele lui I.L. Caragiale G. Coshbuc T. Arghezi N.D. Cocea Zaharia Stancu Geo Bogza etc.) Articolele publicistice prezinta o mare varietate. Unele nu depashesc treapta exprimarii obishnuite altele insa se apropie tot mai mult de proza literara cu certe implicatzii artistice [pamfletul (v.) shi articolul satiric].