ARTÍCOL s. n. (< lat. articulus cf. it. articolo fr. article): parte de vorbire flexibila cu rol de instrument gramatical care insotzeshte in unele limbi substantivul shi arata in ce masura obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. In limba romana exista patru feluri de articole: ◊ ~ hotarat (definit): a. care alipit enclitic substantivului arata k obiectul denumit de acesta este cunoscut izolat de cele cu care se aseamana individualizat definit precis k in exemplele profesorul fratele tata profesorii fratzii tatzii; profesoara profesoarele; tabloul numele tablourile numele. A. hotarat formeaza acelashi corp cu determinatul sau shi atunci cand insotzeshte adjectivul: bunul (prieten) marea (intrecere) frumosul (tablou) bunii (prieteni) marile (intreceri) frumoasele (tablouri). Exista shi situatzii (mai rare) in care a. hotarat nu formeaza corp comun cu determinatul sau substantival fiind ashezat inaintea acestuia (proclitic): (cartea) lui Ion (iam spus) lui Jeni. ◊ ~ nehotarat (nedefinft): a. care ashezat inaintea substantivului arata k obiectul denumit de acesta este mai putzin cunoscut mai putzin individualizat in raport cu clasa sau specia careia i apartzine numai detashat de aceste categorii fara o definire precisa k in exemplele un prieten nishte prieteni o colega nishte colege un tractor nishte tractoare. ◊ ~ posesiv (genitival): a. care preceda substantivul sau pronumele in genitiv ambele reprezentante ale posesorului k in exemplele om al legii (al ei) trecere a timpului (a lui) copii ai vecinilor (ai lor) fiare ale padurilor (ale lor). ◊ ~ demonstrativ (adjectival): a. care se ashaza de obicei intre un substantiv articulat hotarat enclitic shi un adjectiv sau un alt substantiv precedat de prepozitzie k in exemplele pomul cel roditor bulevardul cel mare gasca cea alba pomii cei roditori bulevardele cele mari gashtele cele albe; casa cea de barne casele cele de barne podul cel de piatra podurile cele de piatra. A. demonstrativ apare shi in structura numelor proprii compuse: Mircea cel Batran SHtefan cel Mare etc. Dupa pozitzia sau locul lui in limba romana a. poate fi proclitic sau enclitic. ◊ ~ proclitic: a. ashezat intotdeauna in fatza substantivului sau a adjectivului. Sunt a.p.: articolul nehotarat articolul posesiv (genitival) articolul demonstrativ (adjectival) shi articolul hotarat lui (un dirijor nishte dirijori o opera nishte opere muzeul acela al orashului scara aceasta a blocului muzeele acelea ale orashului scarile acestea ale blocului fratele lui Gicu izvorul cel rece apa cea salcie izvoarele cele reci apele cele salcii). ◊ ~ enclitic: a. ashezat intotdeauna dupa substantiv (singura exceptzie: lui) shi sudat cu acesta k in exemplele gorunul gorunii lampa lampile monumentul monumentele. ◊ ~ partitiv: a. specific limbii franceze care arata k obiectul desemnat de substantiv e prezentat numai k o parte dintrun intreg k in exemplele „Je mange du pain” („Eu mananc paine”). Pentru clasificarea a. v. criteriu.