15 definiții pentru armoniza

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A pune în armonie1 sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei1. – Din fr. harmoniser.

armoniza [At: LB / V: h~ / Pzi: ~zez / E: fr harmoniser] 1-2 vtr A (se) pune în armonie1 (1) Si: (înv) armonia (1), armonirui (1). 3 vt A face acompaniamentul de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (înv) armonia (1), armonirui (2) Cf armonie1 (5). 4-5 vtr (Fig) A (se) stabili relații de înțelegere, de prietenie Cf armonie1 (10).

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. Tranz. 1. A pune sau a aduce în armonie, a face să se potrivească, să fie de acord, în concordanță. A armoniza culorile.Refl. Și zise văilor să cînte, și văile se ridicară Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară. MACEDONSKI, O. I 65. ◊ Intranz. Era îmbrăcată... într-o rochie simplă de mătase roșie, armonizînd de minune cu pielea mată de culoarea coajei de castană. BART, E. 147. 2. A compune acompaniamentul (de voci sau de instrumente muzicale) la o melodie, conform legilor armoniei.

ARMONIZÁ, armonizez, vb. I. 1. Tranz., intranz. și refl. A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță; a se potrivi. 2. Tranz. A compune acompaniamentul la o melodie, conform legilor armoniei. – Fr. harmoniser.

ARMONIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) pune în armonie, în concordanță; a (se) potrivi. 2. tr. A compune acompaniamentul (vocal sau instrumental al) unei melodii. [< fr. harmoniser, it. armonizzare].

ARMONIZÁ vb. 1. tr., refl. a (se) pune în armonie; a (se) potrivi. II. tr. a compune acompaniamentul unei melodii. (< fr. harmoniser)

A ARMONIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (acompaniamentul unei melodii) A compune în conformitate cu legile armoniei. 2) A face să se armonizeze. 2. intranz. A fi în armonie. /<fr. harmoniser

A SE ARMONIZÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni armonios. 2) A se afla în armonie; a fi în concordanță deplină; a cadra; a se asorta; a se potrivi; a concorda. /<fr. harmoniser

*armonizéz v. tr. (d. armonie; fr. harmoniser). Pun în armonie, potrivesc. V. refl. Îs cu armonie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

armonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 armonizeáză

armonizá vb., ind. prez. 1 sg. armonizéz, 3 sg. și pl. armonizeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARMONIZÁ vb. v. asorta.

ARMONIZA vb. a (se) asorta, a (se) combina, a merge, a (se) potrivi, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.)

A armoniza ≠ a discorda, a distona

Intrare: armoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • armoniza
  • armonizare
  • armonizat
  • armonizatu‑
  • armonizând
  • armonizându‑
singular plural
  • armonizea
  • armonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • armonizez
(să)
  • armonizez
  • armonizam
  • armonizai
  • armonizasem
a II-a (tu)
  • armonizezi
(să)
  • armonizezi
  • armonizai
  • armonizași
  • armonizaseși
a III-a (el, ea)
  • armonizea
(să)
  • armonizeze
  • armoniza
  • armoniză
  • armonizase
plural I (noi)
  • armonizăm
(să)
  • armonizăm
  • armonizam
  • armonizarăm
  • armonizaserăm
  • armonizasem
a II-a (voi)
  • armonizați
(să)
  • armonizați
  • armonizați
  • armonizarăți
  • armonizaserăți
  • armonizaseți
a III-a (ei, ele)
  • armonizea
(să)
  • armonizeze
  • armonizau
  • armoniza
  • armonizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

armoniza, armonizezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A pune în armonie sau a deveni armonios, a face să fie sau a fi în concordanță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A armoniza culorile. DLRLC
    • format_quote Și zise văilor să cînte, și văile se ridicară Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară. MACEDONSKI, O. I 65. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Era îmbrăcată... într-o rochie simplă de mătase roșie, armonizînd de minune cu pielea mată de culoarea coajei de castană. BART, E. 147. DLRLC
  • 2. tranzitiv A compune acompaniamentul la o melodie conform legilor armoniei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.