ARÍCI¹ arici s. m. 1. Animal mamifer insectivor cu botul ascutzit shi corpul gros acoperit cu tzepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: aricidemare = animal echinoderm marin cu corpul sferic acoperit cu tzepi; echinida (Echinus melo). 2. Instrument cu care se indeparteaza crusta depusa pe peretzii unor canale. 3. (Mil.) Element de baraj impotriva tancurilor sau infanteriei alcatuit din pari sau grinzi metalice dispuse crucish. Lat. ericius.

arici¹ sm [At: PRAV. (1640) ap. GCR I 90 / V: ~ice h~(u) / Pl: ~ / E: ml ericius] 1 Mamifer patruped insectivor acoperit pe spate cu tzepi lungi care se face ghem cand simte primejdia (Erinaceus europaeus). 2 (Pop; ie) Parca ia spus (sau ia shoptit) ~ul la ureche Se spune despre cineva care a luat o hotarare intzeleapta. 3 (Pop; ie) La indemnat ~ul Se spune despre cineva care a luat o hotarare greshita. 4 (Ie) ~ de barba (sau barba de ~) Barba deasa shi tzepoasa. 5 (Ic) ~demare Animal echinoderm marin cu corpul sferic acoperit cu tzepi (Echinus melo). 6 (Fig; pop) Nume dat unui om zgribulit de frig. 7 (Bot; reg) Ciumafaie (Datura stamonium). 8 (Bot; reg) Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 9 (Bot; Buc) Mushchi formand tufe cu frunze ascutzite avand pe margini shi pe dos dintzishori ascutzitzi care creshte pe marginea drumurilor in locuri nisipoase shi argiloase in paduri pana la 2500 m (Pogonatum urnigerum). 10 (Bot) Varietate de grau cu spicul des (Triticum compactam). 11 (Trs) Taciune (Ustilago tritici). 12 Ariceala. 13 (Pop) Buba. 14 (Reg) Herpes. 15 (Reg) Batatura in talpa. 16 (Reg; lpl) Hemoroizi. 17 (Reg) Cancer. 18 (Pop) Hora. 19 (Pop) Dans comic la nunta in care un dansator imita mishcarile ariciului (1). 20 Instrument cu care se indeparteaza crusta de pe peretzii unor canale. 21 (Mil) Element de baraj impotriva tancurilor sau infanteriei alcatuit din pari sau grinzi metalice dispuse crucish.

ARÍCI¹ arici s. m. 1. Animal mamifer insectivor cu botul ascutzit shi corpul gros acoperit cu tzepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: aricidemare = animal echinoderm marin cu corpul sferic acoperit cu tzepi (Echinus melo). 2. Instrument cu care se indeparteaza crusta depusa pe peretzii unor canale. 3. (Mil.) Element de baraj impotriva tancurilor sau infanteriei alcatuit din pari sau grinzi metalice dispuse crucish. Lat. ericius.

ARÍCI arici s. m. 1. Animal mamifer insectivor cu botul ascutzit shi corpul gros acoperit pe deasupra cu ghimpi in asha fel incit strins pare un ghem tzepos. Aseara prin gradina amortzita Din tufe de pelin cu frunze mici A aparut in taina un arici O mica vietate ghemuita. TOPIRCEANU P. O. 134. Toate lighioanele pina shi cirtitzele orbetze shi aricii ghimposhi... toate i se aratau lui in cale. ODOBESCU S. III 185. Ariciul cu meshteshug sa prinde shi vrabia cu mei. PANN P. V. II 125. Merge pasha pe ulitze Cu trei mii de sulitze (Ariciul). SHEZ. I 26. ◊ Expr. Barba de arici = barba tzepoasa. Mai intii am vazut doua chipuri de barbatzi unul spinatic shi uscat altul co barba de arici carunt. SADOVEANU N. F. 62. Zbirlit k un arici = suparacios ursuz. (Familiar) Ia spus ariciul la ureche = a presimtzit a banuit. Flacaiandrul... se furisha shi de asta data de intra in camara fetelor k sa asculte la sfatul lor. Pare cai spusese ariciul la ureche k are sa se petreaca intre ele ceva pentru dinsul. ISPIRESCU L. 240. ◊ Compus: aricidemare = animal echinoderm cu corpul acoperit cu tzepi care traieshte in unele mari shi oceane. 2. Nume dat unor boli ale vitelor cailor shi mieilor. V. ariceala. «Ariciul» e o boala de picioare... care trece de la sine cind vitele ishi schimba felul traiului adica cind din ploaie din glod shi din shura urita le trecem in grajduri curate. SHEZ. III 145. 3. Piesa facuta din bare de fier forjat sau sudat prevazuta cu patru bratze ascutzite la virf; un numar mare de astfel de piese ashezate pe shosea sau pe teren reprezinta un baraj contra oamenilor animalelor shi autovehiculelor cu pneuri. ◊ Arici antitanc = arici mare folosit contra autoblindatelor shi tancurilor. Arici de sirma = arici constituit dintrun schelet de lemn sau de fier care se infashoara sirma ghimpata.

ARÍCI arici s. m. 1. Animal mamifer insectivor cu botul ascutzit shi corpul gros acoperit cu tzepi (Erinaceus europaeus). ◊ Expr.: Barba de arici = barba tzepoasa. Zbarlit k un arici = suparacios ursuz. ◊ Compus: aricidemare = animal echinoderm cu corpul acoperit cu tzepi care traieshte in unele mari shi oceane (Echinus lividus). 2. Nume dat unor boli ale vitelor. 3 Piesa facuta din bare de fier forjat sau sudat prevazuta cu patru bratze cu varf ascutzit shi folosita k obstacol impotriva animalelor a autovehiculelor etc. Lat. ericius.

aríci s. m. Sistem de inchidere a gentzilor servietelor buzunarelor etc. prin doua benzi prevazute cu tzepi foarte fini care se intrepatrund ◊ „Buzunar exterior [la gentzi] cu «arici» pentru batista.” Ad. 15 VI 95 p. 3 (din arici din cauza asemanarii tzepilor foarte fini ai animalului mentzionat cu mecanismul modern de prindereinchidere)

ARÍCI ~ m. 1) Mamifer insectivor cu botul ascutzit cu corpul gros shi acoperit cu ghimpi. ◊ ~demare animal de mare cu corpul sferic acoperit cu tzepi. 2) mil. Obstacol din pari sau din bare ashezate crucish impotriva tancurilor sau infanteriei. /<lat. ericius

arícĭ m. pl. tot asha (lat. ericius pin schimbare de sufix k normal ar fi trebuit sa fie aritz: it. riccio sp. erizo; fr. hérisson). Un mic mamifer insectivor acoperit cu ghimpĭ. Un joc copilaresc. O hora tzaraneasca. Ariceala.

arice sm vz arici¹

harici(u) sm vz arici

ariciu m. 1. mic mamifer acoperit cu tzepushe lungi shi tari; 2. joc copilaresc shi hora tzaraneasca (imitand mishcarile ariciului); 3. boala de piele la om shi boala de picioare la cai shi la vite (prin analogie cu trupul tzepos al ariciului); 4. o boala de plante numita shi taciune. [Lat. ERICIUS].

aríci¹ s. m. pl. aríci art. arícii

aríci s. m. pl. aríci

arici

ARÍCI s. v. ariceala rostogol scai scaiete.

arici s. v. ARICEALA. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE.

aríci (ci) s. m. 1. Animal mamifer insectivor. 2. Tumoare javart. 3. Planta (Echinope sphaerocephalus). 4. Herpes. Mr. ariciu aritz megl. aritz. Lat. ērĭcius (Diez I 349; Pushcariu 118; CandreaDens. 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj it. riccio (sard. rizzu) sp. erizo (astur. arizo gal. ourizo). Fonetismul prezinta dificultatzi intrucit rezultatul normal ar trebui sa fie aritz k in dialecte. Sa incercat sa se explice alterare tzi › ci care apare shi in mr. shi in it. printrun tip intermediar eric(u)lus de catre Pushcariu 118; prin erix cis dupa Philippide Altgr. Elemente 2 shi Pascu I 38; prin schimbare de suf. de catre Pascu Beitärge 9. Der. ariceala s. f. (tumoare javart); arici vb. (ashi zbirli parul; a se ghemui a se face ghem; a suferi de ariceala sau de herpes); aricioaica s. f. Din rom. provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer Neugr. St. II 74) rut. jaric (Candrea Elemente 405; Berneker 448).

arici s. m. sg. sistem de inchidere a gentzilor a pantofilor etc.

a omori arici cu curul expr. (vulg.) a fi nimfomana.