aríci (ci) s. m. 1. Animal mamifer insectivor. 2. Tumoare javart. 3. Planta (Echinope sphaerocephalus). 4. Herpes. Mr. ariciu aritz megl. aritz. Lat. ērĭcius (Diez I 349; Pushcariu 118; CandreaDens. 85; Körting 3273; REW 2897; DAR); cf. alb. irikj it. riccio (sard. rizzu) sp. erizo (astur. arizo gal. ourizo). Fonetismul prezinta dificultatzi intrucit rezultatul normal ar trebui sa fie aritz k in dialecte. Sa incercat sa se explice alterare tzi › ci care apare shi in mr. shi in it. printrun tip intermediar eric(u)lus de catre Pushcariu 118; prin erix cis dupa Philippide Altgr. Elemente 2 shi Pascu I 38; prin schimbare de suf. de catre Pascu Beitärge 9. Der. ariceala s. f. (tumoare javart); arici vb. (ashi zbirli parul; a se ghemui a se face ghem; a suferi de ariceala sau de herpes); aricioaica s. f. Din rom. provin ngr. ἀρίτζιος (Murnu 22; Meyer Neugr. St. II 74) rut. jaric (Candrea Elemente 405; Berneker 448).