apăsare sf [At: VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, S. I, 305 / Pl: ~sări / E: apăsa] 1 Presiune. 2 (Spc) Presiune a aerului. 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Opresiune. 5 Coșmar. 6 (Reg) Energie. 7 (Înv) Accent (ritmic), cantitate a silabelor.

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. 1. Presiune. Apăsarea exercitată de greutățile puse pe capac l-au îndoit. 2. Fig. Asuprire, împilare, oprimare. Înainte de 23 August 1944 țara gemea sub apăsarea burghezo-moșierească. ◊ Privind asupra stării sociale a țării sale, eroul nostru [Ion-vodă cel Cumplit] vedea o națiune mare zbuciumîndu-se sub apăsarea unei clase mici [a clasei boierești]. HASDEU, I. V. 35. 3. Fig. Copleșire morală, stare de deprimare. Sub apăsarea primejdiei ce mă amenința, simțeam că entuziasmul meu de primăvară se răcorește. SADOVEANU, N. F. 129. De cîteva zile aveam o neliniște, o apăsare, o frică nelămurită! VLAHUȚĂ, O. A. 494.

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; presiune; fig. asuprire, oprimare. ♦ Stare de deprimare. De câteva zile aveam o neliniște, o apăsare, o frică nelămurită (VLAHUȚĂ).

apăsáre s. f., g.-d. art. apăsắrii; pl. apăsắri

apăsáre s. f., g.-d. art. apăsării, pl. apăsări

APĂSÁRE s. 1. greutate, presare, presiune, strânsoare, (rar) strânsură. (Simțea o ușoară ~.) 2. v. greutate.

APĂSARE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.

APĂSARE s. 1. greutate, presare, presiune, strînsoare, (rar) strînsură. (Simțea o ușoară ~.) 2. greutate, povară, sarcină. (Mijlocul li se frînge de ~ armelor.)

apăsare s. v. ASUPRIRE. EXPLOATARE. ÎMPILARE. NĂPĂSTUIRE. OPRESIUNE. OPRIMARE. PERSECUTARE. PERSECUȚIE. PRIGOANĂ. PRIGONIRE. URGISIRE.