ANALÍZA analize s. f. 1. Metoda shtiintzifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element in parte; examinare amanuntzita a unei probleme. ◊ Expr. In ultima analiza = in concluzie. 2. (Chim.) Identificare determinare a compozitziei unei substantze prin descompunerea ei in elementele constitutive. 3. (In sintagma) Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functziile limitele derivatele shi aplicatziile lor. Din fr. analyse.

analiza sf [At: (a. 1847) URICARIUL VII 237 / V: (inv) ~lis / Pl: ~ze / E: fr analyse] (Ioc sinteza) 1 Descompunere a unui lucru (prin mijloace chimice sau fizice) in partzile (sau elementele) sale componente spre al studia. 2 (Chm; is) ~ calitativa Descompunere chimica a unei substantze pentru a determina natura componentzilor ei. 3 (Chm; is) ~ cantitativa Descompunere chimica a unei substantze pentru a determina raportul cantitativ in care se gasesc componentzii ei. 4 (Chm; fiz; is) ~ spectrala Metoda care permite sa se recunoasca intro substantza prezentza unuia sau a mai multor corpi simpli prin examinarea radiatziilor luminoase emise de acea substantza. 5 (Fig) Cercetare printro examinare minutzioasa a unui corp a unui fapt a unei situatzii etc. 6 (Is) ~ matematica Ramura a matematicii care studiaza limitele derivatele shi aplicatziile lor. 7 (Is) ~ gramaticala Descompunere a unei propozitzii in partzile ei componente. 8 (Is) ~ logica Relevare a propozitziilor unei fraze shi a partzilor unei propozitzii. 9 (Is) ~ literara Punere in evidentza a ideilor principale a valorii artistice a caracterelor distinctive etc. ale unei scrieri literare. 10 (Is) ~ psihologica Examinare a diferitelor stari sufleteshti shi a motivelor lor (intro scriere dramatica etc.). 11 (Is) ~za muncii Cercetare a modului cum sa muncit (intro institutzie intrun colectiv intro anumita perioada de timp etc.). 12 (Flz) Metoda prin care cineva (un ganditor un cercetator etc.) pleaca de la efect la cauza de la general la particular de la compus la simplu. 13 (Muz) Apreciere a unei compozitzii din punctul de vedere al formei fondului armoniei melodiei modulatziilor etc. 14 (Ilav) In ultima ~ In concluzie. corectata

ANALÍZA analize s. f. 1. Metoda shtiintzifica de cercetare care se bazeaza pe studiul sistematic al fiecarui element in parte; examinarea amanuntzita a unei probleme. ◊ Expr. In ultima analiza = in concluzie. 2. (Chim.) Identificare determinare a compozitziei unei substantze prin descompunerea ei in elementele constitutive. 3. (in sintagma) Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functziile limitele derivatele shi aplicatziile lor. Din fr. analyse.

ANALÍZA analize s. f. Metoda shtiintzifica de cercetare a fenomenelor bazata pe descompunerea lor in partzile componente in scopul unei examinari mai amanuntzite; examinare amanuntzita a unei probleme. Gindirea consta in aceeashi masura in descompunerea unor obiecte ale conshtiintzei in elementele lor k shi in reunirea unor elemente corelate intro unitate. Fara analiza nu exista sinteza. ENGELS A. 50. [«Capitalul» lui Marx este un] model de analiza shtiintzifica facuta dupa metoda materialista analiza unei formatzii sociale din cele mai complicate model recunoscut de toata lumea shi neintrecut de nimeni. LENIN O. I 133. Congresul [al Vlea al Partidului Comunist din Rominia din ianuarie 1932] a facut pentru prima data o analiza profunda a perspectivelor mishcarii revolutzionare din Rominia criticind toate abaterile shi devierile de la linia leniniststalinista shi risipind confuziile ideologice din partid. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 528. ◊ Analiza literara = examinare critica a unei opere literare facuta pentru a scoate in evidentza procesul de creatzie al autorului shi valoarea artistica a operei. Analiza gramaticala = cercetare a unui text din punct de vedere morfologic shi sintactic. Analiza muncii = metoda comunista de examinare critica shi autocritica a muncii pe o anumita perioada de timp facuta in scopul imbunatatzirii continue a activitatzii unei organizatzii politice a unei institutzii a unui colectiv etc. Adunarile generale ale gospodariilor colective au fost un bun prilej de a se face o analiza a muncii de a examina in spirit critic shi autocritic problemele shi sarcinile principale care stau in fatza gospodariilor colective. GHEORGHIUDEJ GOSP. AGR. 6. Analiza matematica = disciplina care se ocupa cu studiul functziunilor matematice shi al relatziilor dintre ele. Analiza pretzurilor = examinare a cantitatzilor de materiale a cheltuielilor de regie etc. necesara pentru stabilirea pretzurilor pe fiecare articol in parte cu prilejul alcatuirii unui deviz. Analiza solului = cercetarea solului la diferite adincimi din punct de vedere fizicochimic biologic etc. pentru ai cunoashte compozitzia shi proprietatzile. ◊ Expr. In ultima analiza = in definitiv in concluzie. Lupta shtiintzei materialiste inaintate impotriva teoriilor subiectiviste shi a celorlalte teorii idealiste constituie in ultima analiza una din expresiile luptei istorice dintre fortzele de clasa de neimpacat: fortzele clasei muncitoare shi cele ale burgheziei fortzele socialismului shi ale capitalismului. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 329 5/3. ♦ Operatzie de identificare a compozitziei unei substantze prin intermediul unei reactzii chimice sau prin descompunerea ei in elementele constitutive. Analiza apei. Analiza singelui.

ANALÍZA analize s. f. Metoda shtiintzifica de cercetare a fenomenelor bazata pe descompunerea lor in partzile componente; examinarea amanuntzita a unei probleme; identificare determinare a compozitziei unei substantze. Fr. analyse (lat. lit. analysis).

ANALÍZA s.f. 1. (op. sinteza) Metoda generala de cercetare a realitatzii bazata pe descompunerea proceselor a obiectelor studiate etc. in partzile lor componente; examinare amanuntzita a unei probleme. ◊ In ultima analiza = in concluzie. 2. Analiza matematica = ramura a matematicii care studiaza functziile limitele derivatele shi aplicatziile lor. 3. (Chim.) Descompunere a unei substantze in elementele ei constitutive. [< fr. analyse < lat. gr. analysis].

ANALÍZA s. f. 1. metoda shtiintzifica de cercetare a realitatzii bazata pe descompunerea proceselor a obiectelor studiate in partzile lor constitutive. ◊ examinare amanuntzita a unei probleme opere literare a unui text. ♦ in ultima ~ = in concluzie k incheiere. 2. ~ matematica = ramura a matematicii care studiaza functziile limitele derivatele shi aplicatziile lor. 3. descompunere a unei substantze pentru ai stabili compozitzia chimica. 4. ~ corticala = functzie a cortexului prin care se desprind insushirile generale shi cele specifice ale obiectelor shi fenomenelor. (< fr. analyse gr. analysis)

ANALÍZA ~e f. 1) Metoda shtiintzifica de cercetare a realitatzii bazata pe descompunerea proceselor a obiectelor in partzi componente. ◊ In ultima ~ in concluzie. 2) chim. Procedeu de stabilire a compozitziei chimice a unei substantze. 3): ~ gramaticala descompunere a cuvintelor shi propozitziilor in elemente alcatuitoare shi determinarea valorii lor gramaticale. [G.D. analizei] /<lat. analysis fr. analyse

analiza f. 1. descompunerea unui tot in partzile sale a unui corp in elementele sale; analiza cantitativa calitativa dupa cum se constata numarul ori natura elementelor constitutive; analiza gramaticala logica descompunerea unei propozitziuni in partzile ei de cuvant a unei fraze in propozitziunile sale shi a unei propozitziuni in termenii sai; analiza literara aratarea frumusetzilor unei compozitziuni; analiza matematica expunere a proprietatzilor figurilor traduse in ecuatziuni algebrice; 2. extras sau rezumat dintr’o carte dintr’un discurs; 3. Filoz. metoada prin care cineva se urca dela compus la simplu dela efecte la cauze.

*analíza f. pl. e (vgr. análysis d. analýo desfac). Chim. Descompunerea unuĭ lucru in partzile carel compuneaŭ: analiza apeĭ a aeruluĭ. Analiza cantitativa calitativa dupa cum se cerceteaza cantitatea saŭ calitatea elementelor constitutive. Gram. Analiza logica descompunerea uneĭ fraze in propozitziunĭ shi a propozitziunilor in subĭect predicat sh. a. Analiza gramaticala cercetarea cuvintelor din punctu de vedere al speciiĭ genuluĭ sh. a. Analiza literara aratarea partzilor urite saŭ frumoase ale uneĭ scrierĭ. Mat. Expunerea proprietatzilor figurilor traduse in ecŭatziunĭ algebrice. Log. Enumerarea distingerea shi compararea intre ele a ideilor partziale cuprinse intr’una generala. Extras rezumat recensiune a uneĭ scrierĭ saŭ discurs. La Negr. anális n. pl. urĭ (dupa ngr.). V. sinteza.

analíza s. f. g.d. art. analízei; pl. analíze

analíza s. f. g.d. art. analízei; pl. analíze

ANALÍZA s. 1. analizare cercetare examen examinare investigare investigatzie studiere studiu (pop.) cercare (inv.) raspicare (fig.) explorare. (O ~ serioasa a problemelor.) 2. v. examinare. 3. (MED.) proba. (~ hepatica.) 4. (CHIM.) analiza electrochimica v. electroanaliza.

ANALIZA s. 1. analizare cercetare examen examinare investigare investigatzie studiere studiu (pop.) cercare (inv.) raspicare (fig.) explorare. (O ~ serioasa a problemelor.) 2. cercetare examinare observare observatzie scrutare studiere studiu (pop.) iscodire (inv.) iscoada ispita ispitire. (~ atenta a cuiva.) 3. (MED.) proba. (~ hepatica.) 4. (CHIM.) analiza electrochimica = electroanaliza.

Analiza ≠ sinteza

analiza demers muzicologic care vizeaza studierea shi determinarea componentelor structurale disocierea in prealabil ale unui text muzical informand eventual shi asupra tehnicii generale a elaborarii acestuia. A. poate fi intzeleasa fie k metoda de investigare fie k specialitate muzicologica de sine statatoare dupa cum ea se subordoneaza anumitor discipline (k de ex. teoria* superioara a muzicii etnomuzicologia*) ale caror teze este chemata sa le demonstreze sau ishi are propriul obiect propria finalitate shi propria metodologie. In masura in care se mentzine la nivelul simplei descrieri morfologice a. interfereaza modalitatzile didactice de abordare a tehnicii de compozitzie (1 2). Insashi nashterea k notziune shi afirmarea k modalitate de studiu ale a. sau petrecut in cadre scolastice anume in acelea ale unui tratat din sec. 17 [Burmeister Musica poetica 1606 v. afectelor teoria; figura (2)] pentru k in sec. urmator (la J. Mattheson de pilda) a. sa devina o componenta a ashanumitei Kompositionslehre („invatzatura compozitziei muzicale”) domeniu de care in parte va continua sa fie legata shi in decursul evolutziei ulterioare. (Limitele a. muzicale k gen sau datorat insa multa vreme tocmai nedepashirii nivelului didactic in a. practicate in afara shcolii). Statutul a. se diferentziaza incepand din sec. 19; ea apare integrata in monografii shi tratate de istoria muzicii (la Ph. Spitta F.J. Fétis A. W. Ambros sh.a.) comportand in aceasta calitate caracterul circumscris al unei „specialitatzi in specialitate”; continua de asemenea sa slujeasca pedagogia compozitziei (V. d’Indy); se emancipeaza in fine se constituie shi se consolideaza k disciplina de sine statatoare fie in limitele a. de tip hermeneutic initziata de H. Kretschmar (urmat direct de A. Schering) a. care urmareshte modul in care „poetica” muzicala se incorporeaza shi se traduce prin structura moment cu moment al desfashurarii operei incepand cu elementul tematic shi continuand cu peripetziile trasformarii lui pe tot parcursul compozitziei fie k a. de tip formal precum aceea „reductiva” instituita de H. Schenker a. chemata sa demonstreze k mecanismul de generare a operei (tonale) rezida in constituirea acesteia in trei „straturi” structurale de complexitate progresiva deductibile unul din altul pe o structura armonica profunda (relatzia TDT) subiacenta oricarui text muzical (Mittelgrund) apoi a treia de suprafatza (Vordergrund) fie in sfarshit in stransa relatzie cu domeniile teoriei* esteticii* psihologiei* muzicii; o seama de concepte cum sunt functzie* shi functzionalitate muzicala „reprezentare sonora” (Tonvorstellung) forma* ritm* armonie* stil* „dinamica interioara” (Innerdynamik) etc. asha cum se contureaza ele in primele decenii ale sec. 20 la teoreticieni k H. Riemann G. Adler E. Kurth H. Mersmann sh.a. hotarasc (la aceiashi) shi sensurile a. muzicale asigurand acesteia o solida baza sistematica shi metodologica shi ferindo implicit de descriptivismul shi riscul shablonizarii ce vor deveni inerente cu timpul a. de tip kretschmarian (mai ales in formele ei „popularizate” prin ghidurile de concert programele de sala etc.). Autonomia a. shi corelatzia ei cu marile sinteze teoretice departe de a se exclude una pe cealalta constituie in toate cazurile citate mai sus k shi in altele aspectele complementare ale unui proces de maturizare a demersului analitic al carui ultim tzel devine acum unul supramorfologic: fie „logica muzicala” (Riemann) fie „stilul” (Adler) fie problematica formei* muzicale (B. Asafiev H. Degen) fie fluxul de „energie” „dinamica interioara” (Kurth in parte Mersmann) (v. energetism) k principii ce definesc dintro perspectiva fenomenologica (v. fenomenologie) specificitatea esentza ceul ireductibil nu numai al operei ci shi al gandirii muzicale inseshi. (De notat k in sistemul a. riemanniene pot fi deslushite anticipari ale a. muzicale structuraliste „logica muzicala” fiind pe de o parte logica unor „relatzii” ce se stabilesc in cadrul fiecarui parametru* melodic armonic ritmic etc. al structurii* logica functziilor motivului* pe plan orizontal shi vertical etc. iar pe de alta parte cea care face posibila comunicarea dintre autor shi ascultator). Sarcina de „a tzine pasul” cu noua problematica de creatzie shi mai ales cu diversificarea caleidoscopica a acesteia proprii muzicii sec. 20 revine a. in perioada inter shi postbelica. Cea mai ferma angajare a a. in aceasta directzie se produce in lucrarile teoretice ale unor compozitori marcantzi ai sec. (Schoenberg Hindemith Messiaen sh.a.) preocupatzi sashi defineasca explice fundamenteze propria conceptzie shi tehinica de compozitzie propriul „sistem” de gandire muzicala. In situatzia in care scopul a. continua sa fie unul fenomenologic de dezvaluire a „identitatzii” fie ea shi de ordin formal a operei sau a specificitatzii unor componente de limbaj devine evident k metodele prestabilite de a. sunt incompatibile cu extrema varietate a obiectelor analizate k „o metoda unica sau preferentziala de a. nu poate exista” (R. Stephan) k deci conditziile eficacitatzii a. este adaptarea metodei ei la realitatzile noilor tehnici de compozitzie netonale (serialismul* sau muzicii neomodale v. mod (10) de pilda) sau aplecarea ei aupra unor laturi formale sau/shi principii formative ale unei opere sau unui corpus muzical laturi shi principii decelate in prealabil (de catre analist) drept caracterizante pentru obiectul studiat (sunt edificatoare in acest sens: a. ritmului k factor polarizant al tututor dimensiunilor structurale ale discursului efectuata de P. Boulez in Le sacre du printemps de Stravinski; identificarea de catre E. Lendvai a sectziunii de aur* k principiu unificator al micro shi macrostructurii in opera bartokiana; in muzicologia* romaneasca determinarea dimensiunilor modala eterofonica [v. eterofonie] variatzionala a muzicii lui Enescu). A doua jumatate a sec. 20 aduce cu sine o accentuata scientizare a a. muzicale mai exact o potentzare a ei k demers shtiintzific (maximizarea rigorii abordarii obiectului shi a exactitatzii determinarilor lui formale) prin conexiuni interdisciplinare (procese de aceeashi natura au loc in intreg arealul shtiintzelor umane shi sociale in perioada postbelica). Permeabilitatea a. muzicale fatza de bagajul metodologic shi conceptual al diferitelor discipline contemporane (lingvistica structurala semiotica cibernetica subdiscipline shi teorii ale matematicii moderne; informatica etc.) reprezinta o constanta a dezvoltarii ei dea lungul aproximativ ultimei treimi de sec. In tot acest rastimp a. muzicala nu a contenit sashi intensifice multiplice innoiasca atat strategiile disociative cat shi pe acelea vizand studiul raportului diversitateunitate dintre componentele structurale (morfologice / sintactice) ale textului. Lucrul sa petrecut initzial sub impactul acelei „emergentze a structuralismului” (J.J. Nattiez) shi a „conjunctziei semioticalingvistica” (idem) ce se produceau in anii ’70 in campul lingvisticii; aplicata din totdeauna structurii „substantza [muzicii] fiind intrucatva structura” (V. Nemoianu) a. muzicala sa gasit atunci in situatzia paradoxala de a fi desemnata structuralista in virtutea faptului k redefinirea conceptziei shi instrumentarului ei sa produs k urmare a unor transferuri (cu adaptarile necesare) din domeniile lingvisticii struturale shi semioticii. Considerand realitatea struturala a operei intruun sistem de referintze teoretice in categorii shi legi de organizare in ultima instantza intrun ansamblu de conventzii esentzialmente diferite de cele clasice demersul analitic structuralist este din perspectiva atat istorica cat shi epistemologica un „cap de serie” al transformarilor profunde care a. muzicala le parcurge in ultimele decenii ale sec. 20. ♦ Se vorbeshte spre finele acestui secol de modelari analitice ale domeniului muzical a. muzicala insashi fiind conceputa drept model drept simulare a faptului muzical. Se pot depista cu pornire din faza sa structuralista doua asemenea tipuri de modelare a domeniului muzical: cea lingvistica shi cea matematica. Primul caz include printre altele: a) metoda paradigmatica de a. a lui N. Ruwet (pliata pe distributzionismul lingvistic american al lui Z.S. Harris shi axata pe factorul melodic urmarind modul de distribuire shi variere in plan temporalsintagmatic a unitatzilor minimale de vocabular muzical apartenentza axei paradigmatice) shi b) strategiile analitice deduse din teoria generativa a muzicii tonale elaborata de F. Lerdahl shi R. Jackendoff shi centrate in principal pe muzica omofona (teorie de influentza postchomskiana shi totodata postschenkeriana acelashi postschenkerianism prezent in Frantza la N. Meeùs C. Deliège shi in mare voga in S.U.A. printre altzii la A. Forte). Un pas important in formalizarea matematica a a. muzicale il constituie ashanumita teorie a claselor de inaltzimi (pitchclass theory) (M. Babbit J. Rahn A. Forte J.N. Straus L. Solomon) cu derivatele sale operante in domeniul intervalicii shi al ritmicii; fiind modelata prin teoria matematica a multzimilor (sunetele sunt substituite prin numere iar gruparile de sunete sunt tratate k multzimi submultzimi shi familii de multzimi intre care se stabilesc relatzii shi se efectueaza operatzii algebrice) teoria impreuna cu metoda sa aferenta de a. era initzial aplicabila exclusiv muzicii serialdodecafonice; ulterior ea vizeaza intregul camp muzical posttonal la aceasta extensie contribuind shi varianta modala a teoriei elaborata de A. Vieru. Pe un alt palier al modelarii aplicatziile cibernetice shi informatice (teoria informatziei a. asistata de computer) au prin caracterul lor algebric corelat cu acela statisticprobabilistic rolul de a valida sau invalida rezultatele a. de a automatiza ratzionamentul analitic prin intermediul unor metode de cuantificare shi in final de a algoritmiza intregul proces analitic shi componistic. Datele astfel obtzinute sunt pertinente indeosebi in a. shi sinteza comparata a stilurilor (Lomax). Un caz special al modelarii lingvistice in a. muzicala il reprezinta semiotica* muzicala intro prima faza interesata de sintaxa (semiologia muzicala a lui J.J. Nattiez) mai nou centrata pe factorii semanticreferentziali (un rol important il joaca aici aplicarea principiilor naratologiei literare) shi pragmatici ai faptului muzical conceput pe trei nivele (J. Molino): poetic neutru estezic. Atitudinea poststructuralista fatza de a. este una esentzialmente critica shi in consecintza negativa. Metadiscursul muzical postmodern pledand pentru o viziune con shi intertextualista se indeparteaza din ce in ce mai mult de insashi cerintzele shi obiectivele a. muzicale asha cum au fost ele concepute pana acum. Tezele radicale ale relativismului shi antiratzionalismului contemporan aplicate in muzicol. conduc la afirmarea inoperabilitatzii a. muzicale shi in consecintza la estomparea pana la eliminare a practicarii acesteia. ♦ In muzicologia romaneasca a. apare relativ tarziu (sec. 20) mai intai k instrument de cercetare in serviciul unor discipline k istoriografia (G. Breazul) folcloristica (C. Brailoiu) sau bizantologia (I.D. Petrescu) in etapa interbelica a dezvoltarii acestora. Constituirea a. k gen muzicologic autonom (prin aplecarea ei exclusiva shi univoca asupra compozitziei) se produce in deceniile postbelice in contextul general al maturizarii muzicol. shi din necesitatea lichidarii unor „datorii” ale acesteia fatza de activitatea de creatzie. Se poate spune k intro durata istorica minima a. muzicala romaneasca a atins gratzie dezvoltarii numerice diversificarii tipologice varietatzii obiectivelor (problematicii) bunei inzestrari tehnice shi teoretice principalele etape de evolutzie pe plan mondial al acestei specialitatzi distinganduse nu o data shi prin contributzii originale. O panoramare a a. muzicale dupa criteriul naturii shi extensiei obiectivelor ei evidentziaza fireshte shi in peisajul muzicologic autohton categorii de a. raportate la o partitura sau un corpus muzical anume sau la laturi anume ale limbajului unui compozitor k shi ale a. care instrumenteaza cercetarea unor stiluri sau studiul unor parametri sisteme (II) sau subsisteme muzicale istoric determinate. A. precum cele consacrate cvartetelor de Beethoven (T. Ciornea) melodicii palestriniene (L. Comes) polifoniei vocale a Renashterii (M. Eisikovits) formelor muzicale ale barocului la J.S. Bach (S. Todutza) servind determinarii „specificului romanesc” al armoniei lui Enescu (Sperantza Radulescu) sau unor exegeze teoretice in domeniile modalului shi armoniei modale (G. Firca W.G. Berger A. Vieru) etc. raspund (shi) unor importante deziderate de sinteza muzicologica; amploarea obiectivelor acestor a. sau a studiilor care le inglobeaza este de la caz la caz conjugabila cu amploarea orizontului shi relevantzei teoretice ale scrierilor in cauza. Unul dintre domeniile de cercetare care au prilejuit manifestarea din plin a capacitatzilor sintetizatoare in studiul analitic shi astfel accesul real al analishtilor la esentza structurala a muzicii a fost cel al exegezei enesciene: surprinderea intro serie de a. a procesualitatzilor ciclice* variatzionale* eterofonice a specificului modal* etc. din muzica lui Enescu constituie marturiile unui atare rezultat.

ANALÍZA s. f. (< fr. analyse < lat. gr. analysis): metoda shtiintzifica de cercetare a textelor care consta in descompunerea acestora in partzile constitutive in vederea examinarii shi caracterizarii lor adecvate din punct de vedere lingvistic. ◊ ~ fonética: cercetare a sunetelor care compun cuvintele din texte (vocale semivocale consoane) a grupurilor de sunete din cuvinte (silabe diftongi triftongi) a alternantzelor fonetice existente in cuvinte (vocalice consonantice) etc. ◊ ~ fonológica: cercetare a fonemelor unei limbi a criteriilor de clasificare a acestora a relatziilor dintre foneme etc. ◊ ~ lexicála: cercetare a cuvintelor din texte dupa alcatuirea lor distingand radacina tema shi terminatzia; dupa sfera lor de circulatzie (cuvinte de argou cuvinte de jargon cuvinte populare cuvinte regionale cuvinte familiare cuvinte tehnice cuvinte shtiintzifice etc.); dupa felul in care au aparut in limba (prin derivare prin compunere prin conversiune prin imprumut); dupa gruparea lor pe familii de cuvinte; dupa apartenentza lor la una din cele doua componente ale vocabularului (fondul principal de cuvinte shi masa vocabularului) etc. ◊ ~ semántica: cercetare a cuvintelor din texte dupa sensurile lor shi de aici incadrarea lor in grupe diferite (antonime omonime paronime sinonime; cuvinte monosemantice cuvinte polisemantice; cuvinte concrete cuvinte abstracte etc.). De obicei a. semantica se realizeaza simultan cu cea lexicala. ◊ ~ sémica: cercetare a configuratziei semantice a unui cuvant a ansamblului (fasciculului) de trasaturi semantice specifice in unitatzi minimale de semnificatzie denumite seme (v.). ◊ ~ gramaticála: cercetare a cuvintelor din texte k unitatzi morfologice (partzi de vorbire) shi sintactice (partzi de propozitzie) shi a unitatzilor sintactice superioare (propozitzii shi fraze) care le cuprind. ◊ ~ morfológica: cercetare a cuvintelor din texte k partzi de vorbire cu trasaturi distincte (substantive adjective articole numerale pronume verbe adverbe interjectzii prepozitzii conjunctzii) a criteriilor de clasificare a acestora (originea; posibilitatea sau imposibilitatea de a lua cunoshtintza prin simtzuri de obiectele denumite de acestea de insushirile obiectelor de procesele exprimate de caracteristicile proceselor; sfera notziunilor; genul; tipul de declinare sau de conjugare; modul alcatuirii; existentza sau inexistentza flexiunii; sensul; existentza sau inexistentza functziei sintactice; distributzia) a categoriilor gramaticale care le caracterizeaza (gen numar caz persoana comparatzie diateza mod timp) a tipurilor de flexiune carora le apartzin (nominala pronominala verbala) etc. ◊ ~ sintáctica: cercetare a cuvintelor din texte k partzi de propozitzie cu trasaturi distincte (principale: subiecte shi predicate; secundare: atribute complemente shi elemente predicative suplimentare; speciale: apozitziile; simple complexe multiple shi dezvoltate; anticipate shi reluate; cu aspect pozitiv shi cu aspect negativ; coordonate intercalate shi incidente etc.) a criteriilor de clasificare a partzilor de propozitzie (partzile de vorbire prin care sunt exprimate sensurile constructziilor partzile de vorbire de care depind) a propozitziilor in care acestea sunt induse (enuntziative interogative exclamative; simple shi dezvoltate; afirmative shi negative; principale shi secundare; regente shi subordonate; independente shi dependente; coordonate intercalate shi incidente; cu subiect shi eliptice de subiect etc.) a tipurilor de subordonate (necircumstantziale: subiective predicative completive de agent atributive completive directe; completive indirecte predicative suplimentare; circumstantziale; de loc de timp de mod de cauza de scop instrumentale sociative conditzionale concesive consecutive opozitzionale de relatzie shi de exceptzie; speciale; apozitive) a frazelor care includ propozitziile a ordinii (topicii) partzilor de propozitzie in propozitzii shi a propozitziilor in fraze a tipurilor de raporturi sintactice din propozitzie shi din fraza (de coordonare de subordonare de inerentza shi apozitzionale) shi a mijloacelor de realizare a acestora (prepozitzii locutziuni prepozitzionale conjunctzii locutziuni conjunctzionale pronume shi adjective relative pronume shi adjective nehotarate cu functzie relatzionala adverbe relative) etc. ◊ ~ lingvística: cercetare complexa a textelor din punct de vedere fonetic lexical semantic gramatical (morfologic shi sintactic); stilistic shi ortografic. Este o analiza selectiva. Ea poate fi partziala (atunci cand se are in vedere numai o parte din aspectele amintite sa zicem aspectul lexical aspectul semantic shi aspectul morfologic) sau completa (atunci cand se au in vedere toate aspectele amintite mai sus). ◊ ~ stilística: cercetare a cuvintelor shi a constructziilor lingvistice din punctul de vedere al valorilor afective artistice care acestea le pot avea in diferite contexte. Ea este o analiza subiectiva. ◊ ~ constituentzilor imediatzi: a. propozitziilor prin impartzirea lor in elemente constitutive sau constituentzi. Astfel propozitzia Tabloul este frumos poate fi descompusa mai intai in doi constituentzi Tabloul + este frumos (subiectul + predicatul) apoi constituentul este frumos poate fi descompus in altzi doi constituentzi este + frumos (verbul copulativ shi numele predicativ). ◊ ~ contrastíva: a. bazata pe compararea fenomenelor a doua sau mai multe limbi naturale diferite in vederea predarii uneia dintre ele vorbitorilor celeilalte. ◊ ~ distributzionála: a. care tzine seama de totalitatea contextelor in care apare un segment (v.). ◊ ~ functzionála: a. care tzine seama de functzia unui segment in propozitzie.

ANALIZA (LITERARA) (< fr. analyse littéraire cf. gr. analisis descompunere) Forma a disertatziei cuprinzind cunoshtintzele shi parerile autorului asupra unei probleme shtiintzifice a unei opere literare etc. Analiza literara implica studierea planului urmat de autor in compozitzia operei ideea dominanta corelatziile dintre idei dispunerea materialului etc. De asemenea duce la cunoashterea amanuntzita a operei unui scriitor (ex. Vara. Consideratzii tehnice de G. Ibraileanu; Creanga scriitor poporal de G. Calinescu; Costache Negruzzi k prozator de E. Lovinescu etc.). De exemplu: George Coshbuc: „Vara” (Consideratzii tehnice) (fragment) „Vara” e poezia cea mai lirica din toata opera lui Coshbuc. SHi cea mai frumoasa. Dar acest adaos e pleonastic. Lirismul dupa unii da masura frumusetzii in orice gen literar. Un lucru insa e sigur: o poezie cu cit este mai lirica cu atit e mai poetica. Impresia de vara o da Coshbuc in acest imn prin citeva trasaturi alese cu un superior simtz artistic din diversitatea aspectelor naturii. Din cele trei strofe ale poeziei doua contzin elemente descriptive avind fiecare o alta „tema” iar a treia este pur lirica concluzia sentimentala a celorlalte izbucnirea inimii in fatza maretziei shi eternitatzii naturii. Primul aspect al „verii” lui Coshbuc: Priveam fara de tzintan sus Intro salbatica splendoare Vedeam Ceahlaul la apus Departen zari albastre dus Un uriash cu fruntean soare De paza tzarii noastre pus. SHi k o taina calatoare Un nor cu muntele vecin Pluteantracest imens senin SHi navea aripi sa mai zboare! SHi tot vazduhul era plin De cintece ciripitoare... (G. IBRAILEANU Scriitori romani shi straini)

analiza faciala(sedim.) (engl.= facies analysis) descrierea shi sistematizarea secventzelor faciale sedimentare in succesiune verticala sub controlul extinderii lor areale avand drept scop interpretarea proceselor shi mediilor de depunere in termenii → modelului facial (set de variabile vizand procesele agentul bazinul contextul geologictectonic shi relatzia sa cu aria sursa). A.f. implica o metodologie variata ce include o serie de analize: granulometrica morfometrica a structurilor sedimentare paleontologica microscopica etc. shi opereaza in functzie de scara observatziei cu grade de detaliere foarte diferite.

ANALÍZA (< fr. lat. m.) s. f. 1. Descompunere reala sau mintala a unui obiect fenomen sau a relatziilor dintre obiecte fenomene etc. in partzile lor componente in scopul cunoashterii; examinare amanuntzita parte cu parte a unei probleme a unui obiect de studiu. V. sinteza. ♦ A. psihologica = modalitate de investigare prin diverse procedee (descriere introspectzie monolog interior etc.) a conshtiintzei a trairilor sufleteshti a raporturilor omului cu mediul. (SOCIOL.) A. functzionala = metoda de cercetare punind accentul pe evidentzierea articulatziilor reciproce ale elementelor shi pe descrierea traiectoriei ce caracterizeaza dinamica de ansamblu a obiectului considerat. A. sistemica = metoda dezvoltata in cadrul teoriei generale a sistemelor. A. de contzinut = ansamblu de tehnici aplicate comunicarilor orale sau scrise ale indivizilor in vederea interpretarii lor shtiintzifice. A. critica = procedeu de studiu al lucrarilor literare prin punerea in lumina a elementelor constitutive; analiza de text. A. chimica = procedeu pentru stabilirea compozitziei chimice (calitative sau cantitative) a substantzelor cu ajutorul unor reactzii chimice specifice sau pe baza proprietatzilor fizicochimice specifice. A. conformatzionala = domeniu al stereochimiei care studiaza proprietatzile fizice shi chimice ale conformerilor stabilind conformatzia privilegiata. A. biochimica = procedeu de cercetare care pune in evidentza o substantza chimica aflata intrun lichid organic; este folosita curent in clinica pentru decelarea unor tulburari ale metabolismului. A. biologica = operatzie prin care se determina actziunea fungicida sau insecticida a produselor chimice destinate combaterii bolilor sau daunatorilor. A. economica = cercetare obiectiva (cantitativa sau calitativa) bazata pe descompunerea in elementele componente ale proceselor shi fenomenelor economice a factorilor de influentza in scopul cunoashterii shtiintzifice a intregii activitatzi economice. A. contabila = stabilirea pe baza de documente in mod distinct pentru fiecare operatziune economica a conturilor corespondente shi a partzilor acestora (debit sau credit) in care urmeaza sa se inregistreze concomitent aceleashi sume; stabilirea corelatziei dintre pozitziile (posturile) de bilantz. A. marginala = cercetare bazata pe folosirea multiplicatorilor a metodelor calculului diferentzial shi integral in studierea fenomenelor economice. 2. A. statistica = stabilirea shi explicarea legaturilor shi legitatzilor in dezvoltarea fenomenelor de masa pe baza de date obtzinute prin observare shi prelucrare statistica. 3. (TELEC.) Analiza imaginii = descompunerea unei imagini in elemente simple susceptibile de a fi transformate in semnale electrice transmisibile individual; este utilizata in televiziune telefotografie etc. 4. A. matematica = ramura a matematicii care studiaza functziile limitele shi aplicatziile lor (ex. derivatele diferentzialele integralele etc.) precum shi relatziile in care intervin acestea. Bazele a.m. au fost puse de Newton shi Leibniz prin introducerea calculului diferentzial shi integral. Dezvoltari ulterioare se datoreaza Euler Cauchy Riemann Cantor etc. A. numerica = ramura a matematicii care studiaza rezolvarea numerica a problemelor shi evaluarea erorilor ce pot sa apara in solutziile bazate pe metode de calcul aproximativ. A. functzionala = ramura a matematicii care se ocupa cu studiul spatziilor vectoriale topologice shi al functziilor definite pe aceste spatzii. Contributzii in a.f. au adus V. Voltera D. Hilbert shi St. Banach. A. combinatorie (combinatoriala) = capitol al algebrei care studiaza aranjamentele combinarile shi problemele in care este necesara numararea diverselor posibilitatzi de ordonare a unor elemente dupa reguli date. A. factoriala v. factorial. 5. (FIZ.) Determinare a gradului shi a planului de polarizare a luminii. ♦ A. armonica = descompunere a unei marimi periodice nesinusoidale intro suma de armonice. A. spectrala v. spectral. 6. (INFORM.) A. informatziei = atribuirea de indicatori pentru fiecare element memorat care sa reflecte informatzia stocata. 7. A. granulometrica v. granulometrie.