altmínteri av [At: (a. 1610) ap. HEM 589 / V: aimíntre, aimíntrea, aimíntrilea,^[1] almín~, ~minte, almíntere, ~mínterea, almínterea, almíntire ~míntrea, ~míntrele, almíntrelea, ~trenea, ~míntrine, amíntele, amíntere, amínterea, amínteri, amínterle, amíntire, amíntirea, amíntre, amíntreale, amíntrele, amíntrelea, amíntrilea / E: alius, -a, -um + mentem] 1 (Îoc astfel; precedat de pp întru) Altfel. 2 (Îe) A se face ~ A se schimba. 3 (îlav) Aimintrea... aimintrea într-un fel, într-alt fel. 4 (Îlav) Așa și ~ Așa și așa. 5 Dacă nu. 6 (Adesea în legătură cu pp de) De altfel.

ALTMÍNTERI adv. 1. (Adesea precedat de prep. «de») În alt chip, altfel, altcum. Cîntecul ajunsese la auzul popii... altminteri nu ar fi spart părintele, în vreo două rînduri, cobza lui Oprea Chiorul. PAS, L. I 8. Așa gătită îi ședea și mai bine decît altminteri. ISPIRESCU, L. 352. ◊ (Adjectival) Tuturor le spune că Simina-i fată Mai așa și-altminteri. COȘBUC, P. I 247. 2. De (unde) nu..., dacă nu... Noroc că au sosit pompierii, altminteri ardea tot. 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decît o haină de soldat. DUMITRIU, B. F. 6. – Accentuat și: áltminteri. – Variante: almíntere (ALECSANDRI, T. 948), altmínterea (DUMITRIU, B. F. 161), altmíntrele (ALECSANDRI, T. 327, NEGRUZZI, S. I 94), altmíntrelea (ALECSANDRI, T. 104), almíntrele (ODOBESCU, S. T 54) adv.

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decât o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.

ALTMÍNTERI adv. 1) În alt mod; altfel; altcumva. 2) Dacă nu...; în caz contrar. 3) De altfel; încolo. [Var. altminterea] /<lat. alteramente

aimíntere^[1] av vz altminteri

aimínterea^[1] av vz altminteri

aimínterelea^[1] av vz altminteri

aimínteri^[1] av vz altminteri

almíntere av vz altminteri

almínterea av vz altminteri

almínteri av vz altminteri

almíntire av vz altminteri

almíntrele^[1] av vz altminteri

almíntrelea av vz altminteri

altmínte av vz altminteri

altminterea av vz altminteri

altmíntrea av vz altminteri

altmintrele av vz altminteri

altmintrelea^[1] av vz altminteri

altmíntrenea av vz altminteri

altmintrine av vz altminteri

amíntele av vz altminteri

amíntere av vz altminteri

amínterea av vz altminteri

amínteri av vz altminteri

amínterle av vz altminteri

amintire² av vz altminteri

amíntirea av vz altminteri

amíntre av vz altminteri

amíntreale av vz altminteri

amíntrele av vz altminteri

amíntrelea av vz altminteri

amíntrilea av vz altminteri

AMÍNTERI^[1] adv. v. altminteri.

alminterea adv. 1. altfel; 2. de (unde) nu. [Lat. ALIA MENTE, unicul adverb românesc în minte, cu sufixul amplificativ re (cf. aiure); forma paralelă, altmintrelea, vine dela ALTERA MENTE].

altmintrelea adv. V. alminterea.

almintrelea, V. altmintrelea.

altmíntrelea (ea dift.) adv. (lat. alteramente). Alt-fel, în alt mod. Alt-fel, în caz contrar, de unde nu, dacă nu. De altmintrelea, de alt-fel. – Și almíntrelea, almínterea, amíntirea și almínterĭ, amínterĭ.

altmínteri (alt-min-teri) adv.

altmínteri / altmínterea / altmíntrelea adv. (sil. mf. alt-)

altminteri

altminteri.

de altmínteri/de altmínterea/de altmíntrelea loc. adv. (sil. mf. alt-)

ALTMÍNTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. v. altfel.

ALTMINTERI conj., adv. 1. conj. altfel, (reg.) dar. (Să vină aici, ~ mă duc eu la el.) 2. adv. altcum, altcumva, altfel. (Să procedeze ~.)

Altminteri ≠ așa, astfel

altmínteri, adv. – În alt chip, altfel. – Var. al(t)mint(e)re(a), al(t)mintre(le)a, aimint(e)re(a), aimint(e)ri(lea), al(t)mintre(le)a, amintre(le). Mr. al’umtrea(lui), megl. l’umintr(ul)ea. Lat. alia mente (Cipariu, Gram., 240; Hasdeu; Pușcariu 44; Candrea-Dens., 1133; DAR; Pușcariu, Dacor., III, 397-406; Rosetti, I, 114), contaminat cu altera mente. Cele două forme care rezultă, *aiminte și *altrăminte s-au contaminat, dînd naștere la var. Totuși, silaba finală -re presupune o dificultate. DAR încearcă să o explice prin analogie cu aliter › *alitre; iar Pușcariu, prin lat. libet. Ar fi mai ușor de explicat plecîndu-se de la *altrăminte, care ar fi putut da foarte bine, prin metateză, alt(ă)mintre; dar această explicație, suficientă pentru aiminteri, nu lămurește cazuri ca aiure(a), purure(a) etc. Skok, Arch. Rom., VIII, 147, propune pentru aimintre un model *alῑ mente. Așa cum au remarcat Pușcariu și DAR, este singura formație adv. rom. bazată pe comp. cu mente.