ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ◊ De altfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel.

áltfel av [At: NEGRUZZI, S. 1, 40 / V: (Mol) ~feliu, álfel / A și: altfél / E: alt + fel] 1 av În alt fel. Si: altcum, altcumva, altminteri. 2 a Care este în alt fel. 3 av (În amenințări) De unde nu... dacă nu... Altminteri. 4 av (Îla) ~ de De altă natură. 5 av (Îla) De ~ însă. 6 av (Îal) Cu toate acestea.

ÁLTFEL adv. 1. În alt chip; altcum, altcumva, altminteri. ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ◊ De altfel = însă; cu toate acestea. 2. Dacă nu..., în caz contrar. – Alt + fel.

ÁLTFEL adv. 1. În alt chip, altcumva. Acela era oleacă mai chipos și altfel îmbrăcat. CREANGĂ, P. 148. Să-l vedeți pe cal, veți judeca altfel. NEGRUZZI, S. I 40. (Precedat de prep. «întru» sau» de») Ascunde-te, Romeo, că-ntr-altfel ești pierdut. MACEDONSKI, O. II 151. Dar nu cumva să faci de altfel, că nici în borta șoarecului nu ești scăpat de mine. CREANGĂ, P. 212. ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. Altfel de stofă mai aveți? ◊ Loc. adv. De altfel (cu nuanță adversativă, introducînd o propoziție nouă sau servind ca întărire a unei idei) = de altminteri, însă, cu toate acestea, pe lîngă acestea, în plus, încolo. De altfel (sigur nu sînt însă) Se poate să vă cruțe. BENIUC, V. 95. ◊ (Adjectival, precedat de adv. «mai») Prea ești întunecată în straiele astea... Vreau ceva mai altfel. DELAVRANCEA, A. 86. Eu te socoteam mai altfel. ISPIRESCU, L. 42. 2. Dacă nu, în caz contrar, altminteri. Să le stingem sămînța [ciocoilor]... altfel nu scăpăm, altfel ne chinuie mai rău. DUMITRIU, B. F. 68. Noroc... că era o fată robace și răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. CREANGĂ, P. 283.

ÁLTFEL adv. 1. În alt chip. Altfel n-ai cum să le zici (JARNÍK-BÎRSEANU). ◊ (Adjectival, precedat de adv. „mai”) Eu te socoteam mai altfel (ISPIRESCU). ◊ Loc. adj. Altfel de = de altă natură, de alt soi. ◊ Expr. De altfel = însă; cu toate acestea; în plus. 2. Dacă nu, în caz contrar. – Din alt + fel.

ÁLTFEL adv. 1) În alt mod; altminteri; altcumva. ◊ ~ de de altă natură. 2) Dacă nu...; în caz contrar... /alt + fel

altfel adv. altminterea, într’alt chip [V. alt și fel].

ált-fel orĭ áltfel adv. În alt mod, nu așa: azĭ e așa, dar ĭerĭ a fost alt-fel. Dacă nu, în alt caz: aĭ avut noroc c’aĭ nemerit drumu, că, alt-fel, te-ar fi mîncat lupiĭ. În colo, în altă privință: e violent, dar alt-fel e om bun. A fi maĭ alt-fel, a fi maĭ deosebit (maĭ ales în bine): aicĭ par’că-ĭ lumea maĭ alt-fel. De alt-fel, în altă privință, și fără asta, în colo: de alt-fel, am spus eŭ de mult că așa se va întîmpla.

!altfel (în alt mod; în caz contrar) (desp. alt-fel) adj. invar., adv. (școala ~; A procedat ~ decât tine. Fă cum spun, ~, mă supăr.)

áltfel (în alt mod, în caz contrar) (alt-fel) adv. (a procedat ~; ~ mă supăr)

áltfel (altminteri, în mod diferit) adv. (sil. mf. alt-)

altfel («altminteri»)

altfel.

+alt fel (de ~ ) (de alt soi) prep. + adj. pr. + s. n.

alt fel (fel diferit) adj. pr. + s. n. (~ de mâncare)

alt fel (nu același fel) adj. + s. n.

alt fel («nu același fel»)

ÁLTFEL conj., adv. 1. conj. v. altminteri. 2. adv. altcum, altcumva, altminteri. (Să procedeze ~.)

ALTFEL conj., adv. 1. conj. altminteri, (reg.) dar. (Să vină repede, ~ nu-l mai aștept.) 2. adv. altcum, altcumva, altminteri. (Să procedeze ~.)