16 definiții pentru albeață

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă; (rar) albime. 2. Leucom; (impr.) cataractă (2). [Var.: albéțe s. f.] – Alb + suf. -eață.

albeață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 203/8 / V: (reg) ~bață / Pl: ~ețe / E: alb + -eață] 1 Albeală (2). 2 (Med) Leucom. 3 (Med; imp) Cataractă. 4 (Fig) Orbire. 5 (Îe) A avea ~ A nu percepe bine lucrurile. 6 (Fig; îae) A judeca greșit. 7 (Reg) Sclerotică. 8 (Bot; reg) Cerențel (Geum urbanum). 9 (Bot; reg) Punga-babei (Pulicaria dysenterica).

ALBEÁȚĂ, (1) albeți, s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. ♦ Fig. Lumină. Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. 2. Pată albă, opacă, formată pe cornee; leucom, (impropriu) cataractă. Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. – Variantă; (1) albéțe (PANN, P. V. II 129) s. f.

ALBEÁȚĂ s. f. 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. 2. Pată albă formată pe cornee; leucom; (impr.) cataractă. [Var.: (1) albéțe s. f.] – Din alb2 + suf. -eață.

ALBEÁȚĂ f. 1) Culoare albă. ~a zăpezii. 2) Stare patologică constând în apariția pe cornela ochiului a unor pete albe; leucom. [G.-D. albeții; Sil. -bea-] /alb + suf. ~eață

albeață f. 1. însușirea lucrurilor albe; 2. pată albă ca o perdea care împiedică lumina ochiului (la om și la animale domestice). [Lat. ALBITIES].

albeáță f., pl. ețĭ (d. alb). Calitatea de a fi alb: albeața zăpeziĭ. Pată albă care se formează une-orĭ pe lumina ochĭuluĭ și împedecă vederea.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

ALBÉȚE s. f. v. albeață.

albáță sf vz albeață

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albeáță s. f., g.-d. art. albéții

albeáță s. f., g.-d. art. albéții; (lumină) pl. albéți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBEÁȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. v. leucom. 3. v. cataractă.

ALBEAȚĂ s. 1. (rar) albiciune, albime. (~ unui obiect.) 2. (MED.) leucom, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală. 3. (MED.) cataractă, (pop.) perdea, apă-albă, (Mold. și Transilv.) pohoială.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria, 2004: 1072). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „cataractă” (DRT, 2010). – Din lat. *albitia, -am (CDDA); din alb (< lat. albus) + suf. -eață.

albeáță, s.f. – (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie în urma unei lovituri, fie a unei afecțiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sare care, printr-o țeavă, se suflă în ochi (Memoria 2004: 1072). – Din alb + -eață.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

albeață s. f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie

Intrare: albeață
albeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albeață
  • albeața
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albețe
  • albețea
plural
  • albeți
  • albețile
genitiv-dativ singular
  • albeți
  • albeții
plural
  • albeți
  • albeților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albață
  • albața
plural
  • albețe
  • albețele
genitiv-dativ singular
  • albețe
  • albeței
plural
  • albețe
  • albețelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albeață, albețesubstantiv feminin

  • 1. Calitatea de a fi alb; culoare albă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avea dinți sănătoși, de o albeață strălucitoare. DUMITRIU, N. 257. DLRLC
    • format_quote Fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă de o albeață prin care numai din cînd în cînd străbate, abia văzut, un fel de rumeneală. SLAVICI, O. II 23. DLRLC
    • format_quote Albeața iepelor – zicea el – îi slujea de fînar noaptea, la drum. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
    • 1.1. figurat Lumină. DLRLC
      sinonime: lumină
      • format_quote Albeți neprihănite curgeau din cer. MACEDONSKI, O. I 80. DLRLC
  • 2. Leucom. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: leucom
    • format_quote Ochiul cu albeață îi lăcrima. PAS. L. I 7. DLRLC
  • 3. figurat Orbire. MDA2
    sinonime: orbire
    • chat_bubble A avea albeață = a nu percepe bine lucrurile. MDA2
      • chat_bubble A judeca greșit. MDA2
  • 4. regional Sclerotică. MDA2
    sinonime: sclerotică
  • 5. botanică regional (Geum urbanum) MDA2
    sinonime: cerențel
  • 6. botanică regional (Pulicaria dysenterica) MDA2
    sinonime: punga-babei
etimologie:
  • Alb + sufix -eață. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.