afirmatzie sf [At: CALINESCU E. O. I 93 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr affirmation lat affirmatio] 19 Afirmare (19). 10 (Lpl) Cuvinte care exprima o afirmare.

AFIRMÁTZIE afirmatzii s. f. Sustzinere (justa sau nu) exprimata cu tarie. Estetzii formalishti americani afirma k adevaratele opere de arta nu au shi nu trebuie sa aiba nici un contzinut. Cu asemenea afirmatzii ei cauta sa ascunda sa camufleze caracterul extrem de reactzionar al «operelor» de arta create de ei. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 342 6/2. ◊ (La pl.) Vorbe care exprima o afirmare. Pronuntzat: tzie.

AFIRMÁTZIE afirmatzii s. f. Sustzinere a unei pareri (exprimata cu tarie). ♦ (La pl.) Vorbe care exprima o afirmare. Fr. affirmation (lat. lit. affirmatio onis).

AFIRMÁTZIE s.f. Declaratzie prin care se spune sau se sustzine k ceva este adevarat; vorbire prin care se spune se afirma ceva. ♦ (la pl.) Cuvinte care exprima o afirmare. [Gen. iei var. afirmatziune s.f. / cf. fr. affirmation lat. affirmatio].

AFIRMÁTZIE s. f. 1. enuntz prin care se afirma ceva. 2. (log.) judecata in care se enuntza existentza unui anumit raport intre subiect shi predicat. (< fr. affirmation lat. affirmatio)

AFIRMÁTZIE ~i f. 1) Declaratzie prin care se spune sau se sustzine ceva. 2) la pl. Spusele cuiva (care exprima un adevar). [G.D. afirmatziei; Sil. tzie] /<fr. affirmation lat. affirmatio~onis

afirmatziune sf vz afirmatzie

AFIRMATZIÚNE s.f. v. afirmatzie.

afirmatzi(un)e f. asigurare intarire.

*afirmatziune f. (lat. affirmátio ónis). Actziunea de a afirma. SHi átzie shi áre.

afirmátzie (tzie) s. f. art. afirmátzia (tzia) g.d. art. afirmátziei; pl. afirmátzii art. afirmátziile (tzii)

afirmátzie s. f. (sil. tzie) art. afirmátzia (sil. tzia) g.d. art. afirmátziei; pl. afirmátzii art. afirmátziile (sil. tzii)

afirmatzie

AFIRMÁTZIE s. cuvant declaratzie marturisire relatare spusa vorba zisa (livr.) asertziune propozitzie (astazi rar) parola (inv.) voroava (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.)

AFIRMATZIE s. cuvint declaratzie marturisire relatare spusa vorba zisa (livr.) asertziune propozitzie (astazi rar) parola (inv.) voroava (fig.) gura. (Nu te lua dupa ~ lui.)

Afirmatzie ≠ negatzie

AFIRMATZIE. Subst. Afirmatzie afirmare declaratzie declarare spunere (rar) asertziune (filoz.) sustzinere. Aprobare incuviintzare; acord acceptare accept consimtzamint consimtzire asentiment. Recunoashtere marturisire marturie depozitzie. Confirmare reafirmare incredintzare probare; adeverire atestare; demonstrare demonstratzie intarire argumentare argumentatzie. Teza; propozitzie (log. mat.); teorema. Adj. Afirmativ declarativ asertoric (filoz.) aprobativ aprobator. Recunoscut declarat. Probant (rar) probator probatoriu aprobator; adeveritor confirmativ. Vb. A afirma a sustzine (fig.) a declara. A aproba a incuviintza a fi de acord a accepta a admite a consimtzi ashi da consimtzamintul ashi da asentimentul. A recunoashte a marturisi. A atesta a adeveri a certifica a confirma a reafirma a incredintza a demonstra a proba a face dovada a intari a argumenta. A relata a spune a sustzine. Adv. Da de acord bineintzeles certamente desigur mai asha (pop. shi fam.) sigur negreshit nui vorba nici vorba neindoios fara indoiala (da) cum (sa de) nu apoi cum pai cum (pop.) de buna seama (in mod) cert cu certitudine cu sigurantza fireshte; pe cuvintul meu (tau) pe onoarea mea. V. adevar aforism certitudine consimtzamint.

AFIRMÁTZIE s. f. (cf. fr. affirmation lat. affirmatio): vorbire prin care se afirma ceva; formulare cu caracter afirmativ k in „Cultivarea limbii romane este o actziune istorica permanenta colectiva shi patriotica” (Dimitrie Macrea); „Am auzit vorbind hartzile istorice” (Adrian Paunescu).

AFIRMATZIE Termen sinonim in lingvistica descriptivtraditzionala cu propozitzie enuntziativa* afirmativa in opozitzie cu negatzia*. Afirmatzia poate fi sigura in propozitzii construite cu indicativul* (SHtie ce vrea; A fost aici; Va veni shi maine) sau cu optativul* (Ar pleca shi maine) shi nesigura in propozitzii enuntziative dubitative* construite cu prezumtivul* (Va fi avand el grija) sau cu alte moduri shi timpuri cu valoare de prezumtiv (Sa fi fost acum vreo zece ani; Asha o fi). Atat afirmatzia sigura cat shi afirmatzia nesigura au cate o varianta intensiva sau emfatica* marcata prin prezentza unor adverbe de intarire in enuntz; in afirmatziile sigure intensive apar adverbe/locutziuni adverbiale de afirmatzie (Da shtie ce vrea; Precis a fost aici; Va veni de buna seama shi maine; Categoric ar pleca shi maine) iar in afirmatziile nesigure intensive apar adverbe de probabilitate (Va fi avand poate el grija; Probabil sa fi fost acum vreo zece ani; Asha o fi pesemne). • Adverbe shi locutziuni adverbiale de ~ Subclasa a adverbelor shi a locutziunilor adverbiale de mod* care atashate propozitziei dau acesteia valoarea unei afirmatzii sigure sau care pot aparea singure k raspuns la intrebari functzionand k profraze* (adverbele: da ba da desigur evident fireshte categoric bineintzeles etc.; locutziunile adverbiale: intradevar cu sigurantza de buna seama fara indoiala etc.). Vezi INTEROGATZIE; NEGATZIE. M.R.