AFIRMATZIE. Subst. Afirmatzie afirmare declaratzie declarare spunere (rar) asertziune (filoz.) sustzinere. Aprobare incuviintzare; acord acceptare accept consimtzamint consimtzire asentiment. Recunoashtere marturisire marturie depozitzie. Confirmare reafirmare incredintzare probare; adeverire atestare; demonstrare demonstratzie intarire argumentare argumentatzie. Teza; propozitzie (log. mat.); teorema. Adj. Afirmativ declarativ asertoric (filoz.) aprobativ aprobator. Recunoscut declarat. Probant (rar) probator probatoriu aprobator; adeveritor confirmativ. Vb. A afirma a sustzine (fig.) a declara. A aproba a incuviintza a fi de acord a accepta a admite a consimtzi ashi da consimtzamintul ashi da asentimentul. A recunoashte a marturisi. A atesta a adeveri a certifica a confirma a reafirma a incredintza a demonstra a proba a face dovada a intari a argumenta. A relata a spune a sustzine. Adv. Da de acord bineintzeles certamente desigur mai asha (pop. shi fam.) sigur negreshit nui vorba nici vorba neindoios fara indoiala (da) cum (sa de) nu apoi cum pai cum (pop.) de buna seama (in mod) cert cu certitudine cu sigurantza fireshte; pe cuvintul meu (tau) pe onoarea mea. V. adevar aforism certitudine consimtzamint.