14 definitzii pentru afirmativ

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AFIRMATÍV A afirmativi e adj. (Despre un enuntz) Care are un caracter de afirmare un sens pozitiv; (despre o judecata) care contzine o afirmatzie. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intampla asha; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. Din fr. affirmatif lat. affirmativus.

afirmativ ~a [At: PARHON B. 133 / Pl: ~i ~e / E: fr affirmatif lat affirmativus] 1 a (D. un enuntz) Care are un caracter de afirmare Vz pozitiv. 2 a (D. o judecata) Care contzine o afirmatzie. 3 a (Log; is) Silogism ~ Silogism cu premise shi concluzii afirmative. 4 a (Ie) In caz ~ Daca se va intampla aceasta. 5 a (Iae) In cazul in care imprejurarile sunt favorabile. 6 sf (Grm) Propozitzie in care se afirma.

AFIRMATÍV A afirmativi e adj. (Despre o enuntzare in opozitzie cu negativ) Care are un caracter de afirmare un sens pozitiv. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intimpla asha; in cazul cind imprejurarile sint (sau vor fi) favorabile. ◊ Propozitzie afirmativa = (in opozitzie cu propozitzie negativa) propozitzie in care subiectul savirsheshte actziunea exprimata de predicat. «Copilul maninca mere» este o propozitzie afirmativa. (Fil.; despre judecatzi) Care contzine o afirmare.

AFIRMATÍV A afirmativi e adj. (Despre o enuntzare) Care are un caracter de afirmare un sens pozitiv; (despre judecatzi) care contzine o afirmatzie. ◊ Expr. In caz afirmativ = daca se va intampla asha; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. Fr. affirmatif (lat. lit. affirmativus).

AFIRMATÍV A adj. (op. negativ) Cu caracter de afirmatzie care afirma ceva; pozitiv. ♦ (Log.; despre judecatzi) Care enuntza apartenentza insushirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. [Cf. fr. affirmatif lat. affirmativus].

AFIRMATÍV A adj. (shi adv.) care afirma ceva; pozitiv. ◊ (log.; despre judecatzi) care enuntza aparentza insushirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. (< fr. affirmatif lat. affirmativus)

AFIRMATÍV ~a (~i ~e) shi substantival Care contzine o afirmatzie; care are un sens pozitiv. Propozitzie ~a.In caz ~ daca se va intampla asha. /<fr. affirmatif lat. affirmativus

afirmativ a. prin care se afirma. ║ adv. in mod afirmativ.

*afirmatív a adj. (lat. affirmativus). Care afirma: propozitziune afirmativa mod afirmativ. Adv. In mod afirmativ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

afirmatív adj. m. pl. afirmatívi; f. afirmatíva pl. afirmatíve

afirmatív adj. m. pl. afirmatívi; f. sg. afirmatíva pl. afirmatíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

AFIRMATÍV A adj. (cf. fr. affirmatif lat. affirmativus) in sintagmele forma verbala afirmativa imperativ afirmativ shi propozitzie afirmativa (v.).

AFIRMATIVA 1. Forma ~ Forma nemarcata a verbului folosita pentru a indica faptul k procesul desemnat de verb are loc (lucrez; ai fost vazut; citind etc.) in opozitzie cu forma negativa* marcata (nu lucrez; nai fost vazut; necitind etc.). Sintagma forma afirmativa este sinonima in unele lucrari cu forma pozitiva. 2. Propozitzie ~ Tip de propozitzie cu predicatul exprimat prin: verb cu forma afirmativa (A stat ploaia; Vremea este frumoasa); locutziune verbala cu verbul din componentza ei la forma afirmativa (Baga de seama!); interjectzie predicativa (Iata parerea mea); adverb predicativ sau locutziune adverbiala predicativa de afirmatzie ori de probabilitate (Fireshte k va veni; Va veni pesemne maine; De buna seama k a aflat; A ales fara indoiala. cea mai buna solutzie) in opozitzie cu propozitzia negativa* al carei predicat presupune un verb cu forma negativa un adverb predicativ de negatzie sau o locutziune adverbiala de negatzie. Anumite propozitzii sunt afirmative numai din punct de vedere formal sensul lor fiind de fapt negativ; in aceasta situatzie sunt unele propozitzii interogative retorice (vezi INTEROGATZIE RETORICA): Cinear fi crezut?; Cum e posibil asha ceva?; De asta imi arde mie? care sunt sinonime shi deci echivalente semantic cu Nimeni nar fi crezut; Nu e posibil asha ceva; Numi arde de asta shi unele propozitzii enuntziative exclamative* in care afirmatzia este ironica: Asta ne mai trebuia!; Ai dormit mai mult deo gramada! echivalente semantic cu Asta nu ne mai trebuia; Nai dormit deloc. Vezi NEGATIVA. M.R.

Intrare: afirmativ
afirmativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afirmativ
  • afirmativul
  • afirmativu‑
  • afirmativa
  • afirmativa
plural
  • afirmativi
  • afirmativii
  • afirmative
  • afirmativele
genitiv-dativ singular
  • afirmativ
  • afirmativului
  • afirmative
  • afirmativei
plural
  • afirmativi
  • afirmativilor
  • afirmative
  • afirmativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

afirmativ, afirmativaadjectiv

  • 1. (Despre un enuntz) Care are un caracter de afirmare un sens pozitiv; (despre o judecata) care contzine o afirmatzie. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
    sinonime: pozitiv antonime: negativ
    • 1.1. Propozitzie afirmativa = (in opozitzie cu propozitzie negativa) propozitzie in care subiectul savarsheshte actziunea exprimata de predicat. MDA2 DLRLC
      • format_quote «Copilul mananca mere» este o propozitzie afirmativa. DLRLC
    • chat_bubble logica (in) sintagma Silogism afirmativ = silogism cu premise shi concluzii afirmative. MDA2
    • chat_bubble In caz afirmativ = daca se va intampla asha; in cazul cand imprejurarile sunt favorabile. DEX '09 MDA2 DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.