afirmativ ~a [At: PARHON B. 133 / Pl: ~i ~e / E: fr affirmatif lat affirmativus] 1 a (D. un enuntz) Care are un caracter de afirmare Vz pozitiv. 2 a (D. o judecata) Care contzine o afirmatzie. 3 a (Log; is) Silogism ~ Silogism cu premise shi concluzii afirmative. 4 a (Ie) In caz ~ Daca se va intampla aceasta. 5 a (Iae) In cazul in care imprejurarile sunt favorabile. 6 sf (Grm) Propozitzie in care se afirma.