ADMONESTÁRE admonestari s. f. Actziunea de a admonesta shi rezultatul ei; (concr.) act adresa oficiala care contzine o mustrare adresata cuiva; admonestatzie admonitziune (2). V. admonesta.

admonestare sf [At: KLOPSHTOCK F. 291/ Pl: ~tari / E: admonesta] 1 Mustrare. 2 Dojenire mai ales a unui subaltern in calitate oficiala. 3 (Ccr) Pedeapsa. 4 (Ccr) Hartie oficiala care contzine o mustrare adresata cuiva (pentru unele abateri) Si: admonitziune (2).

ADMONESTÁRE admonestari s. f. Actziunea de a admonesta shi rezultatul ei; (concr.) act adresa oficiala care contzine o mustrare etc. adresata cuiva; admonestatzie admonitziune (2). V. admonesta.

ADMONESTÁRE admonestari s. f. Blam mustrare severa scrisa sau verbala (de obicei din partea unui shef ierarhic); sanctziune statutara aplicata in scris membrilor de partid.

ADMONESTÁRE admonestari s. f. Actziunea de a admonesta; mustrare dojenire dojana; (concr.) act adresa oficiala care contzine o mustrare etc. adresata cuiva.

ADMONESTÁRE s.f. Actziunea de a admonesta shi rezultatul ei; mustrare dojana etc.; admonestatzie admonitziune (2); (Concr.) Hartie oficiala care contzine o mustrare adresata cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].

ADMONESTÁRE s. f. actziunea de a admonesta; admonestatzie admonitziune (2). ◊ hartie oficiala care contzine o mustrare. (< admonesta)

admonestare f. avertisment sever dat unui delincvent.

*admonestáre f. Mustrare dojana.

admonestáre s. f. g.d. art. admonestắrii; pl. admonestắri

admonestáre s. f. g.d. art. admonestarii; pl. admonestari

ADMONESTÁRE s. v. cearta.

ADMONESTARE s. cearta certare dojana dojenire imputare morala mustrare observatzie reprosh (pop. shi fam.) beshteleala mushtruluiala ocara (inv. shi reg.) infruntare probozeala (reg.) probaza probozenie (prin Mold.) banat (Mold.) shmotru (inv.) dascalie imputaciune invatzatura preobrazitura probozire rapshte remonstrare zabrac (fam. fig.) sapuneala scuturatura. (~ care a primito la cumintzit.)

Admonestare ≠ laudare