optziuni
  • info

20 de definitzii pentru absolvi

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ABSOLVÍ absólv vb. IV Tranz. 1. A termina un an shcolar un ciclu sau o forma de invatzamant. 2. A scuti pe cineva de pedeapsa; a ierta. Din germ. absolvieren lat. absolvere.

absolvi vt [At: DA / Pzi: (1) ~vesc (2) absolv / E: lat absolvere] 1 A termina (un an shcolar) un ciclu (sau o forma de invatzamant). 2 A ierta de pacate. 3 A scuti pe cineva de o pedeapsa.

ABSOLVÍ (1) absolvesc (2) absólv vb. IV. Tranz. 1. A termina un an shcolar un ciclu sau o forma de invatzamant. 2. A scuti pe cineva de pedeapsa; a ierta. Din germ. absolvieren lat. absolvere.

ABSOLVÍ (1) absolvesc shi (2) absólv vb. IV. Tranz. 1. A termina un an shcolar sau un ciclu de invatzamint. A absolvit clasa a shasea elementara. 2. A scuti (un acuzat) de pedeapsa pe motiv k faptul savirshit nu este prevazut de lege sau k savirshirea lui a fost justificata.

ABSOLVÍ (1) absolvesc (2) absólv vb. IV. Tranz. 1. A termina un an shcolar sau un ciclu de invatzamant. 2. A scuti pe un acuzat de pedeapsa. Germ. absolvieren (lat. lit. absolvere).

ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o forma de invatzamant. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarshirea lui a fost justificata. 3. A ierta; a scuti. [P.i. vesc (1) shi absolv (2). / < lat. absolvere cf. germ. absolvieren fr. absoudre].

absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu o forma de invatzamant. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege; a scuti de pedeapsa. (< germ. absolvieren lat. absolvere)

absolví (1) absolvesc (2) absólv vb. IV. Tr. 1. A termina un an shcolar un ciclu etc. de invatzamint. 2. A scuti de pedeapsa.

A ABSOLVÍ1 ~ésc tranz. (institutzii de invatzamant) A termina cu bine. /<germ. absolvieren lat. absolvere

A ABSOLVÍ2 absólv tranz. 1) jur. (acuzatzi) A scuti de o pedeapsa; a ierta. 2) rel. A elibera de pacate; a ierta. /<germ. absolvieren lat. absolvere

absolvi v. a termina studiile: a absolvi liceul.

*absólv a á v. tr. (lat. absólvere solútum fr. absoudre. V. disolv). Ĭert: absolv pacatele. Termin studiile: absolv o shcoala. Se zice shi a absolvi dar numai absolva sa absolve adica dupa conj. I.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!absolvi (a ~) (a termina un ciclu de invatzamant a scuti de pedeapsa) vb. ind. prez. 3 absólva imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sa absólve

absolví (a termina un an shcolar) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. absolvésc imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. shi pl. absolveásca

absolví (a scuti de pedeapsa) vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. absólva imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. shi pl. absólve

absolvi (ind. prez. 1 sg. absolv 3 sg. shi pl. absolva)

absolv solva 3 vire inf. s.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ABSOLVÍ vb. 1. a ispravi a sfarshi a termina. (A ~ liceul.) 2. a crutza a ierta a scuti (inv.) a milui a pardona a slobozi. (A ~ de o pedeapsa.)

ABSOLVI vb. 1. a ispravi a sfirshi a termina. (A ~ liceul.) 2. a crutza a ierta a scuti (inv.) a milui a pardona a slobozi. (A ~ de o pedeapsa de o obligatzie.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

absolví (v ít) vb. 1. A ierta a scuti de pedeapsa. 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este imprumutat din terminologia referitoare la invatzamint din Austria shi Germania; exista cu acest sens tendintza de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan BF II 53). Der. absolvent adj. (care a terminat o forma de invatzamint); absolventza s. f. (terminarea unei forme de invatzamint).

Intrare: absolvi
verb (VT329)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
 singular plural
  • absolva
  • absolvitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • absolv
 (sa)
  • absolv
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolvi
 (sa)
  • absolvi
  • absolveai
  • absolvishi
  • absolviseshi
a III-a (el, ea)
  • absolva
 (sa)
  • absolve
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
 (sa)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolviram
  • absolviseram
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolvitzi
 (sa)
  • absolvitzi
  • absolveatzi
  • absolviratzi
  • absolviseratzi
  • absolvisetzi
a III-a (ei, ele)
  • absolva
 (sa)
  • absolve
  • absolveau
  • absolvira
  • absolvisera
verb (VT401)
Conjugare nerecomandata.
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • absolvi
  • absolvire
  • absolvit
  • absolvitu‑
  • absolvind
  • absolvindu‑
 singular plural
  • absolveshte
  • absolvitzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • absolvesc
 (sa)
  • absolvesc
  • absolveam
  • absolvii
  • absolvisem
a II-a (tu)
  • absolveshti
 (sa)
  • absolveshti
  • absolveai
  • absolvishi
  • absolviseshi
a III-a (el, ea)
  • absolveshte
 (sa)
  • absolveasca
  • absolvea
  • absolvi
  • absolvise
plural I (noi)
  • absolvim
 (sa)
  • absolvim
  • absolveam
  • absolviram
  • absolviseram
  • absolvisem
a II-a (voi)
  • absolvitzi
 (sa)
  • absolvitzi
  • absolveatzi
  • absolviratzi
  • absolviseratzi
  • absolvisetzi
a III-a (ei, ele)
  • absolvesc
 (sa)
  • absolveasca
  • absolveau
  • absolvira
  • absolvisera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

absolvi, absolvverb

  • 1. A termina un an shcolar un ciclu sau o forma de invatzamant. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A absolvit clasa a shasea elementara. DLRLC
  • 2. A scuti pe cineva de pedeapsa. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. A ierta de pacate. MDA2
    sinonime: ierta
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.