absolví (v ít) vb. 1. A ierta a scuti de pedeapsa. 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este imprumutat din terminologia referitoare la invatzamint din Austria shi Germania; exista cu acest sens tendintza de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan BF II 53). Der. absolvent adj. (care a terminat o forma de invatzamint); absolventza s. f. (terminarea unei forme de invatzamint).