ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o forma de invatzamant. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat cand faptul imputabil nu este prevazut de lege sau cand savarshirea lui a fost justificata. 3. A ierta; a scuti. [P.i. vesc (1) shi absolv (2). / < lat. absolvere cf. germ. absolvieren fr. absoudre].