CRACIÚN craciunuri n. pr. n. Sarbatoare creshtina care celebreaza la 25 decembrie nashterea lui Isus Hristos. ◊ Mosh Craciun = personaj legendar cu barba mare alba cu o mantie lunga roshie care vine sa imparta copiilor in noaptea de Craciun jucarii shi dulciuri. Probabil lat. creatio onis „nashtere”.

craciun [At: ANON. CAR. / V: ~e creciun / Pl: ~uri sn ~i sm / E: ml creationem] 1 sn Sarbatoare creshtina care celebreaza nashterea lui Iisus Hristos la 25 decembrie. 2 sn (Is) Pom de ~ Brad impodobit cu lumini beteala jucarii etc. in ajunul Craciunului (1). 3 sn (Pop; is) ~ul mic Anul Nou. 4 sn (Ias) Sarbatoare de Sfantul Vasile. 5 sn (Pop; is) ~ul satul Datina a taiatului porcilor la Craciun. 6 sm (Ic) Mosh ~ Personaj legendar imaginat k un batran imbracat in roshu cu barba alba foarte bun care aduce daruri copiilor. 7 sn Icoana care reprezinta nashterea lui Iisus cu care preotzii vin in casele creshtinilor. 89 sn (Reg; shis aluat sau colac de Ia ori din ~) Colac facut la Craciun pastrat pana primavara cand se pune in coarnele boilor cu care se incepe aratul apoi se mananca la camp. 10 sn (Is) Moshii de ~ Pomana de Craciun (1) pentru sufletul raposatzilor. 11 sn (Pop; pex) An. 12 sn (Reg; fig) Ciomag. 13 sn (Reg; fig) Ghiont. 14 sn (Reg; fig) Bataie. 15 sn (Reg) Vicleim.

CRACIÚN craciunuri s. n. Sarbatoare creshtina care celebreaza la 25 decembrie nashterea lui Cristos. ♦ Mosh Craciun = personaj legendar despre care copiii mici cred k aduce daruri pentru pomul de iarna. Probabil lat. creatio onis „nashtere”.

CRACIÚN craciunuri s. n. Sarbatoare creshtina amintind nashterea lui Hristos. Cind veneau cele doua ajunuri cite treizecipatruzeci de baietzi fugeam inaintea popii de rupeam omatul de la o casa la alta shi la craciun nechezam k minzii. CREANGA A. 10. Frumos mindro teai gatat Verzen cada nai bagat; SHi frumos teai mai incins Porc pe craciun nai ucis. SHEZ. XII 153. ◊ Mosh Craciun = figura mitica despre care copiii credeau k le aduce daruri. E ziua lui Craciun Lui Mosh Craciun cel batrin. JARNÍKBIRSEANU D. 513.

CRACIÚN ~uri n. 1) Sarbatoare creshtina simbolizand nashterea lui Isus Hristos. 2): Mosh Craciun personaj mitic despre care copiii cred k le aduce daruri in noaptea acestei sarbatori. /<lat. creatio ~onis

craciun n. 1. sarbatoarea nashterii Domnului (25 Dec.); 2. fam. ciomag: k se va gasi vreunul satzi dea minte cu craciunul POP. [Origina necunoscuta; pentru sensul 2 cf. arhanghel].

Cracĭún shi (Mold. shi) Crecĭún n. pl. urĭ (d. lat. creátio ónis creatziune devenit neutru supt infl. luĭ ajun [A. shi O. Dens.] nu d. calatio strigare [Papahagi Pushcaru]. D. rom vine bg. ceh. kračun rut. kereun krečun ung. karácson. Cp. cu Nascut). Sarbatoarea nashteriĭ luĭ Hristos (2527 Decembre) Mosh Cracĭun in poveshtĭ un batrin cu barba alba plin de zapada shi sprijinit intr’un toĭag shi care aduce jucariĭ copiilor. La Romani in locul Cracĭunuluĭ se sarbaŭ Saturnaliile (1618 Dec.) ĭar la sfirshitu anuluĭ ziŭa nashteriĭ zeilor. Abea in seculu al treilea creshtiniĭ gnosticĭ aŭ instituit sarbatoarea Bobotezeĭ (6 Ian.). Mult timp Boboteaza a tzinut loc shi de Cracĭun cum se maĭ obishnuĭeshte shi acuma pin Galileĭa. In biserica Apusuluĭ s’a primit ziŭa de 25 Decembre pentru a sarba nashterea luĭ Hristos in anu 354 ĭar in cea de Rasarit la 386 dupa hotarirea sfintuluĭ Ion GuradeAur. Ziŭa a fost luata de la paginĭ carel sarbaŭ atuncĭ pe zeu soareluĭ. Obiceĭu braduluĭ de Cracĭun e luat de la vechiĭ Germanĭ shi e pastrat de ceĭ noĭ pina astazĭ. In casa romaneasca n’are ce sa caute acest brad de Cracĭun k Romaniĭ aŭ steaŭa care se poate impodobi tot asha de frumos shi nu se strica degeaba un brad.

chishcraciun sms [At: DR. I 464 / E: mg kiskrracsony^[1]] (Mgm; reg) Craciun.

Craciún s. propriu n. pl. Craciúnuri

Craciún s. pr. n. pl. Craciúnuri

Craciun nuri.

CRACIÚN s. (BIS.) (inv.) nascut. (In ziua de ~.)

CRACIUN s. (BIS.) (inv.) nascut. (In ziua de ~.)

DULCELE CRACIÚNULUI s. v. carneleaga hartzi.

dulcele craciunului s. v. CIRNELEAGA. HARTZI.

Craciún (craciúnuri) s. n. 1. Sarbatoarea creshtina a Nashterii Domnului. 2. Imagine sfinta care reprezinta Nashterea shi care preotul o aduce in casele credincioshilor. 3. (S. m.) Personaj mitic mosh bun care intruchipeaza sarbatorile Craciunului corespunzind uneori Regilor magi din traditzia spaniola. Mr. megl. Cratzun Craciun Cartzun. Origine foarte discutata. Fonetismul din mr. indica un etimon lat. care trebuie sa fie lat. creātiōnem cu sensul de „copil” k in sard. kriathone (Wagner 90) v. sp. criazón cf. sp. crío. Craciun trebuie sa fi insemnat la inceput „Pruncul Iisus” care explica shi folosirea acestui cuvint k nume de botez shi de familie iar mai tirziu personificarea sarbatorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus dar cu sensul de „creatzie” sau „nashtere”. (A. Densusianu Hlr. 262; Jagič Arch. slaw. Phil. XXXIII 618; Pascu Beiträge 8; Pascu I 69). Aceasta solutzie nu pare posibila fiind negarea directa a dogmei creshtineshti a Intruparii (nascut iar nu facut) shi fiindca lasa fara obiect personificarea shi fara explicatzie numele de persoana Craciun. Dificultatzile care sau opus der. din creātiōnem (de Rosetti BL XI 56) sint pierderea inexplicabila a lui e shi rezultatul ea › a shi acesta se reduce la e in pozitzie atona de unde rezultatul de ashteptat *Creciune). Cele doua argumente sint insuficiente: pierderea lui e este normala in acest caz cf. taun paun barzaun(e) shi pe de alta parte numele de persoana la care nominativul sa confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile Petrus › Petru shi Petre Γρηγόριος < Grigore fatza de ’Iωαννης › Ioan. Pe de alta parte ideea k hiatul ea trebuie sa se reduca la a este falsa shi se bazeaza pe false analogii: videbat are in ea secundar shi catella a ajuns la rezultatul ea printrun mecanism care nu il cunoashtem. Hiatul ea se reduce normal la a cum arata Rosetti Mélanges 353 cind obtzine de la Diana *zana shi de aici zina. Prin urmare credem k rezultatul creātiōnem › Craciun este fonetic normal shi logic din punct de vedere semantic daca se pleaca de la semnificatzia de „copil”. Celelalte etimoane lat. care sau propus sint mai putzin convingatoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt Literaturblatt VII 154; ZRPh. XV 93); lat. Christi cu un al doilea element neclar cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. calātiōnem „chemare adresata de preot poporului in prima zi a fiecarei luni” (P. Papahagi Conv. Lit. XXXVII 670; Pushcariu 407; Capidan Dacor. III 142; T. Papahagi LL III 2113 shi 220; cf. impotriva Iorga Revista istorica XVIII 220). Acelashi cuvint apare in mai multe limbi care au fost in contact cu rom.; cf. bg. kračon kračunek (dupa Mladenov 256 direct din lat.) sb. Kračun „nume de persoana” (Daničič V 429) rut. k(e)rečun kračun g(e)rečun v. rus. koročjun „o anumita epoca a anului nedeterminata in texte” rus. koročun „solstitziu de iarna” shi „moarte”. Aceasta raspindire a cuvintului ia facut pe unii filologi sa se gindeasca la o posibila origine sl. (Cihac II 79; Philippide Principii 17; Domaschke 163; Weigand BA III 98104; Rosetti BL XI 56; Vasmer 633) bazat pe kratŭkŭ „scurt” sau pe kračati „a face pashi”. Vasmer adauga k der. din rom. nu este posibila intrucit apare in v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient deoarece se shtie k pe vremea aceea rushii veneau in contact cu populatziile danubiene; este insa sigur k rusa nu are alte cuvinte rom. atit de vechi shi k in general are foarte putzine. Totushi etimoanele slave propuse nu par posibile kratŭkŭ fiindca der. ar fi imposibila in aceasta forma (Berneker 604) shi kračati pentru k se bazeaza pe o simpla consonantza fara legatura semantica vizibila. Ipoteza lui Rosetti dupa care creātiōnem „creatzie” ar fi trecut in sl. k termen ecleziastic nu suprima dificultatzile caci este imposibil de admis cum o face autorul k „la langue de l’église a également employé creatio” in loc de Craciun pentru ratziunile dogmatice expuse. In sfirshit sensul de „moarte violenta” sau „moarte in floarea tineretzii” propriu rus. pare a se explica prin rom. craciuni vb. (a varsa singe a ucide) datorita obiceiului de a taia porcul in ajun de Craciun cf. tzia venit Craciunul „tzia sosit ceasul de pe urma”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič Arch. slaw. Phil. II 610; Schuchardt Arch. slaw. Phil. IX 526; Berneker 604; Capidan Raporturile 182.

Craciún s.n. 1. (rel.) Sarbatoare religioasa de factura creshtina care aniverseaza nashterea lui Iisus Cristos (25 decembrie). ♦ In opinia cercetatorilor la origine sarbatorea aniversa nashterea lui Mithra (cult solar) iar „creshtinismul primitiv nu serba acest eveniment; aparuta intai la creshtinii egipteni dar la 6 ianuarie (…) sarbatoarea numita Nashterea Domnului e fixata de Biserica romana abia in pragul sec. al IVlea la 25 decembrie apoi preluata shi de Biserica orientala. (…) Mutarea datei a fost o strategie a bisericii creshtine pentru anihilarea cultului lui Mithra shi implicit a Saturnaliilor. Mult timp apoi (la Vatican pana in sec. al XVIIIlea) 25 decembrie a fost inceputul anului eclesiastic echivalent cu Anul Nou” (Kernbach 1989: 118). „In calendarul iulian la 25 decembrie cadea solstitziu de iarna shi se spunea k este Nashterea Soarelui” (J. G. Frazer cf. Kernbach). 2. (mit.) Craciun personaj mitic infatzishat k un mosh bun. „Divinitate mitofolclorica romaneasca” (Kernbach 1989). „Semidivinitate arhaica sau semidivinitate creshtinizata” (Vulcanescu 1987: 329). „Este infatzishat printrun stramosh de o varsta nedeterminata pe chipul caruia timpul a incremenit o fizionomie de masca milenara. K semidivinitate arhaica decazuta din rangul shi functziunea initziala de zeu gerontocrat in perioada dacoromana a fost receptat shi transformat in galeria de pseudosfintzi toleratzi de creshtinismul primitiv pentru k prin structura shi functziunea lui nu tulbura ci mai degraba facilita intzelegerea noii religii in plina ascensiune social istorica” (Vulcanescu 1987). 3. Craciunul cel mic denumire data sarbatorii de Anul Nou in satele din zona Codru. ♦ (top.) Craciuneshti loc. apartzinand de com. Bocicoiu Mare (Valea Visheului). ♦ (onom.) Craciun Craciunash Craciunescu Craciunica nume de familie (780 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Numele de Craciun apare de 8 ori in Diplomele maramureshene (sec. XIV XV) k nume de nobil sau magistrat (Vishovan 2007: 170). Un conducator local din satul Rohia (Lapush) pe numele Craciun ar fi organizat apararea in fatza invaziei tatare (Vishovan 2008: 197). ♦ Atestat sec. XV (cf. Mihaila 1974). Lat. creationem „procreatzie” (MDA); probabil din lat. creatio onis „nashtere” (Densusianu Graur Rosetti DEX); din lat. creatio „nashtere” sau calatio „convocare” (Kernbach): „La romani functziona traditzia convocarii (calatio) de catre preotzi la inceputul lunii (ziintai) a enoriashilor pentru comunicarea zilelor festive ale lunii in curs; la fel se proceda pentru alte sarbatori speciale cum erau ritualurile mithraice de la 25 decembrie” (Kernbach 1989: 118). „Termenul Craciun k shi termenii analogi slavi cu etimon latin evident ishi confirma originea pagana shi prin termenul albanez kërcum initzial ”lemn ciot buturuga„ apoi ”buturuga lui Craciun„; mai multe popoare creshtine practica datina de a pune pe foc in seara de Craciun o buturuga ce trebuie sa arda toata noaptea” (idem); „Nu poate fi nici cea mai mica indoiala k locul lui de bashtina este domeniul etnic romanesc care il cunoashte k termen comun pentru toate dialectele shi singurul existent pentru a designa nashterea lui Christ”. Probabil cuvant autohton (Brancush 1983).

Craciún s.n. 1. Sarbatoare religioasa de factura creshtina care aniverseaza nashterea lui Iisus Hristos (25 decembrie). La origine sarbatoarea aniversa nashterea lui Mithra. 2. Personaj mitic infatzishat k un mosh bun. Probabil din lat. creatio onis „nashtere” (MDA); Probabil cuvant autohton (Brancushi 1983).

scáiul Craciunului Pom de Craciun substituit cu un scai (Codru): „Alteori se impodobea doar cu nuci un scai mare care se numea scaiul Craciunului. Contribuia la amuzamentul colindatorilor intrucat era scuturat shi nucile cadeau pe masa” (Biltziu 1996).

Craciún (Nashterea Domnului) 1. Praznic imparatesc cu data fixa serbat de creshtini la 25 decembrie in amintirea nashterii dupa trup a lui Iisus Hristos. 2. Mosh Craciun = personaj mitic inchipuit k un batran cu barba alba shi foarte bun la suflet care aduce pomul de Craciun shi darurile pentru copii. 3. Icoana care este reprezentata nashterea Mantuitorului shi cu care preotzii sau cantaretzii umbla pe la casele credincioshilor in ajunul Craciunului. 4. Colac facut de Craciun shi pastrat pana primavara cand dupa ce se tamaiaza boii shi plugul se pune in coarnele boilor la arat. 5. Moshii de Craciun = darurile care gospodina le aduce de pomana pe la alte case pentru sufletele raposatzilor. Probabil din lat. creatio onis „nashtere”.

CRACIÚN (lat.) s. n. Sarbatoare creshtina a nashterii lui Iisus Hristos; se celebreaza la 25 dec. iar dupa stil vechi la 7 ian. ◊ Postul Craciunului = unul dintre marile posturi de peste an care se tzine de la 15 nov. la 24 dec. ◊ Pom. de C. = brad sau ramura mare de brad impodobita cu beteala globuri dulciuri jucarii shi luminari in ajunul C. ◊ Mosh C. = personaj legendar cu barba mare alba cu o mantie lunga roshie care vine sa imparta jucarii shi dulciuri copiilor in noaptea de C.

CRACIUN subst. personificat in folclor: Mosh Craciun. 1. frecv. (Dm); ar. (Ant Ar);escu; el eni eshti eii ss.; oiu (Puc). Craciuna b. (17 B III 495); f. (AO XVIII 124; P¹² fila 33); dobr. (RI XI 205); cetatea Craciunei. 2. Craciunash fam. mold. (CL; Buc.; 17 A II 256); ard. (Cat Brash 100); Craciunu Alba (Ard II 191). 3. + crap: Crapciuneshti s. (Dm). 4. Probabil cu metateza: Racaciuni s. din ung. Karacsony „Craciun” 5. Nascut b. (Sb X 94) < Nascutul sinonim cu Craciun.

din an in Pashte / joi in Pashte / Pashten Craciun expr. foarte rar; la intervale mari de timp.