CRACIUN subst. personificat in folclor: Mosh Craciun. 1. frecv. (Dm); ar. (Ant Ar);escu; el eni eshti eii ss.; oiu (Puc). Craciuna b. (17 B III 495); f. (AO XVIII 124; P¹² fila 33); dobr. (RI XI 205); cetatea Craciunei. 2. Craciunash fam. mold. (CL; Buc.; 17 A II 256); ard. (Cat Brash 100); Craciunu Alba (Ard II 191). 3. + crap: Crapciuneshti s. (Dm). 4. Probabil cu metateza: Racaciuni s. din ung. Karacsony „Craciun” 5. Nascut b. (Sb X 94) < Nascutul sinonim cu Craciun.