Craciún (craciúnuri) s. n. 1. Sarbatoarea creshtina a Nashterii Domnului. 2. Imagine sfinta care reprezinta Nashterea shi care preotul o aduce in casele credincioshilor. 3. (S. m.) Personaj mitic mosh bun care intruchipeaza sarbatorile Craciunului corespunzind uneori Regilor magi din traditzia spaniola. Mr. megl. Cratzun Craciun Cartzun. Origine foarte discutata. Fonetismul din mr. indica un etimon lat. care trebuie sa fie lat. creātiōnem cu sensul de „copil” k in sard. kriathone (Wagner 90) v. sp. criazón cf. sp. crío. Craciun trebuie sa fi insemnat la inceput „Pruncul Iisus” care explica shi folosirea acestui cuvint k nume de botez shi de familie iar mai tirziu personificarea sarbatorii. Etimonul creātiōnem a fost deja propus dar cu sensul de „creatzie” sau „nashtere”. (A. Densusianu Hlr. 262; Jagič Arch. slaw. Phil. XXXIII 618; Pascu Beiträge 8; Pascu I 69). Aceasta solutzie nu pare posibila fiind negarea directa a dogmei creshtineshti a Intruparii (nascut iar nu facut) shi fiindca lasa fara obiect personificarea shi fara explicatzie numele de persoana Craciun. Dificultatzile care sau opus der. din creātiōnem (de Rosetti BL XI 56) sint pierderea inexplicabila a lui e shi rezultatul ea › a shi acesta se reduce la e in pozitzie atona de unde rezultatul de ashteptat *Creciune). Cele doua argumente sint insuficiente: pierderea lui e este normala in acest caz cf. taun paun barzaun(e) shi pe de alta parte numele de persoana la care nominativul sa confundat cu vocativul: Bασίλιος › Vasile Petrus › Petru shi Petre Γρηγόριος < Grigore fatza de ’Iωαννης › Ioan. Pe de alta parte ideea k hiatul ea trebuie sa se reduca la a este falsa shi se bazeaza pe false analogii: videbat are in ea secundar shi catella a ajuns la rezultatul ea printrun mecanism care nu il cunoashtem. Hiatul ea se reduce normal la a cum arata Rosetti Mélanges 353 cind obtzine de la Diana *zana shi de aici zina. Prin urmare credem k rezultatul creātiōnem › Craciun este fonetic normal shi logic din punct de vedere semantic daca se pleaca de la semnificatzia de „copil”. Celelalte etimoane lat. care sau propus sint mai putzin convingatoare: lat. (in)carnatiōnem (Lexiconul de la Buda); lat. crastĭnum (Hasdeu 615); lat. Christi iēiūnium (Schuchardt Literaturblatt VII 154; ZRPh. XV 93); lat. Christi cu un al doilea element neclar cf. alb. Kèrsendeljë › lat. Christi natalia (Meyer 189); lat. calātiōnem „chemare adresata de preot poporului in prima zi a fiecarei luni” (P. Papahagi Conv. Lit. XXXVII 670; Pushcariu 407; Capidan Dacor. III 142; T. Papahagi LL III 2113 shi 220; cf. impotriva Iorga Revista istorica XVIII 220). Acelashi cuvint apare in mai multe limbi care au fost in contact cu rom.; cf. bg. kračon kračunek (dupa Mladenov 256 direct din lat.) sb. Kračun „nume de persoana” (Daničič V 429) rut. k(e)rečun kračun g(e)rečun v. rus. koročjun „o anumita epoca a anului nedeterminata in texte” rus. koročun „solstitziu de iarna” shi „moarte”. Aceasta raspindire a cuvintului ia facut pe unii filologi sa se gindeasca la o posibila origine sl. (Cihac II 79; Philippide Principii 17; Domaschke 163; Weigand BA III 98104; Rosetti BL XI 56; Vasmer 633) bazat pe kratŭkŭ „scurt” sau pe kračati „a face pashi”. Vasmer adauga k der. din rom. nu este posibila intrucit apare in v. rus. (cronica de la Novgorod) din 1143. Argumentul nu pare suficient deoarece se shtie k pe vremea aceea rushii veneau in contact cu populatziile danubiene; este insa sigur k rusa nu are alte cuvinte rom. atit de vechi shi k in general are foarte putzine. Totushi etimoanele slave propuse nu par posibile kratŭkŭ fiindca der. ar fi imposibila in aceasta forma (Berneker 604) shi kračati pentru k se bazeaza pe o simpla consonantza fara legatura semantica vizibila. Ipoteza lui Rosetti dupa care creātiōnem „creatzie” ar fi trecut in sl. k termen ecleziastic nu suprima dificultatzile caci este imposibil de admis cum o face autorul k „la langue de l’église a également employé creatio” in loc de Craciun pentru ratziunile dogmatice expuse. In sfirshit sensul de „moarte violenta” sau „moarte in floarea tineretzii” propriu rus. pare a se explica prin rom. craciuni vb. (a varsa singe a ucide) datorita obiceiului de a taia porcul in ajun de Craciun cf. tzia venit Craciunul „tzia sosit ceasul de pe urma”. Pentru originea rom. a sl. cf. Jagič Arch. slaw. Phil. II 610; Schuchardt Arch. slaw. Phil. IX 526; Berneker 604; Capidan Raporturile 182.