INCARCÁ incárc vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul un recipient un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intrun vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intro arma de foc un cartush sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. shi refl. A (se) acoperi a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a inshela. ♦ Spec. A socoti (la o cumparatura la o consumatzie) mai mult decat trebuie (cu scopul de a inshela). 4. Tranz. (In expr.) Ashi incarca stomacul cu... = a manca prea mult. Ashi incarca sufletul cu... = ashi impovara conshtiintza. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intro baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. ♦ (Inform.) A incarca sistemul = a pune calculatorul in stare functzionala prin indicarea parametrilor de lucru. Lat. *incarricare.

incarca [At: NECULCE ap. LET. II 248/14 / V: (reg) ~car~ / Pzi: ~carc / E: ml *incarricare] 1 vt A umple un vehicul un recipient etc. cu ceva. 2 vt A pune o greutate mare intrun vehicul sau pe spinarea unui animal pentru a o transporta. 3 vt A introduce intro arma de foc un proiectil cu material exploziv sau un cartush. 45 vtr A (se) acoperi (de). 67 vtr (Ashi lua sau) a i se incredintza foarte multe sarcini. 8 vt A decora excesiv. 9 vt (Fig) A exagera cu scopul de a inshela. 10 vt (Spc) A adauga fraudulos un plus la un bilantz. 11 vt (Ie) Ashi ~ stomacul cu... A manca prea mult. 12 vt (Ie) Ashi ~ sufletul cu... Ashi impovara conshtiintza. 13 vt A acumula energie (intro baterie electrica pe armaturile condensatoarelor etc. 1415 vt (Fam; fig; ie) Ashi ~ bateriile A se reface (fizic sau) psihic Cf a se intrema a se odihni. 16 vt (Inv; fig; d. ton glas) A ingrosha. 17 vt (Fig) A copleshi. 18 vt (Fig) A lovi. 19 vr (Nob) A sari in spatele cuiva. 2021 vr (Nob; shfg) A se agatza de cineva.

INCARCÁ incárc vb. I. 1. Tranz. A umple un vehicul un recipient un agregat de prelucrare etc. cu ceva. ♦ A pune un obiect greu sau mare intrun vehicul sau pe spinarea unei persoane ori a unui animal pentru a fi transportat. ♦ A introduce intro arma de foc un cartush sau un proiectil cu material exploziv. 2. Tranz. shi refl. A (se) acoperi a (se) umple (de...). 3. Tranz. Fig. A exagera cu scopul de a inshela. ♦ Spec. A adauga prin inshelatorie un plus la socoteala. 4. Tranz. (In expr.) Ashi incarca stomacul cu... = a manca prea mult. Ashi incarca sufletul cu... = ashi impovara conshtiintza. A fi incarcat de ani = a fi in varsta. 5. Tranz. A acumula energie intro baterie electrica; a acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice. Lat. *incarricare.

INCARCÁ incárc vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau partzial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul mare shi greu incarcat cu cartofi. DUMITRIU N. 202. Cum se gatira corabiile le incarcara cu marfa. ISPIRESCU L. 24. Multe care a incarcat SHi la moara din vale a plecat. ANT. LIT. POP. I 622. ♦ (Complementul indica povara care se transporta) A pune a ingramadi intrun vehicul sau a asheza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Ma Juro ajutama sa incarc sacii ashtia. DUMITRIU N. 201. Negustorul a venit cu saniai larga cu doi calutzi roibi shi a incarcat marfa. SADOVEANU B. 101. Ma duc in padure sancarc lemnele. ALECSANDRI T. 1588. ◊ (Complementul indica persoana sau animalul care transporta povara) Ia ajutat norocul Sashi incarce dobitocul. PANN P. V. I 90. ♦ (Rar glumetz) A lovi (cu...). Ia carate din ast loc capoi incarc facaletzul in spinarea ta. PANN P. V. I 22. ♦ (Cu privire la o gura de foc) A umple cu proiectil shi cu material explozibil. Cum trecu in casa aprinse gazornitza shi puse pe flacau sa incarce iarashi pushca. SADOVEANU B. 104. Ma duc sami incarc pistoalele. ALECSANDRI T. I 65. ♦ A asheza o sarcina pe un obiect. 2. A acoperi a umple; a impodobi. Un sat rasare... cu livezi incarcate de roada. SADOVEANU O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni il incarca. EMINESCU O. I 74. ◊ Refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Fig. Ochii blajini la linishte la minie se incurcau de fulgere. SADOVEANU O. I 12. 3. Fig. A exagera a umfla a spori a mari (cu scopul de a inshela). Am descoperit k Lina incarca socotelile. CAMIL PETRESCU T. II 73. ♦ (Cu privire la persoane) A inshela la socoteala unei datorii punind mai mult decit trebuie. SHi zici k team incarcat cu zece zile de prashila mai Ioane asha? CARAGIALE O. II 43. 4. Fig. (In unele constructzii fixe) Ashi incarca stomacul = a minca prea mult. Ashi incarca sufletul = ashi impovara conshtiintza (cu un pacat). Oameni sintem de ce sami incarc sufletul? PREDA I. 81. Ishi incarca sufletul peste cele nouazeci de omoruri cu inca noua. GALACTION O. I 252. Ponosul pacatelor cu care domniata itzi incarci de bunavoie sufletul. ODOBESCU S. III 45. A fi incarcat de ani = a fi in virsta batrin. Sta pe tronui Mircea incarcat de ani. BOLINTINEANU O. 36. 5. A acumula energie in acumulatoare electrice (prin legarea lor la o retzea de curent continuu). ♦ A acumula sarcina electrica pe armaturile condensatoarelor electrice.

incarcá vb. I in expr. ashi incarca bateriile A capata noi fortze a se intrema ◊ „I.L. redactorul shef sa dedulcit la vacantza [...] In timp ce dansul ishi incarca bateriile tranzitzia merge inainte.” Expr. Mag. 32/95 p. 24

A INCARCÁ incárc tranz. 1) (vehicule recipiente etc.) A umple cu o povara (pentru a fi transportata). ~ carul cu fan. ◊ Ashi ~ sufletul a se face vinovat de ceva; ashi impovara conshtiintza. 2) (fiintze) A pune sa care greutatzi. 3) (poveri de transportat) A ridica pentru a pune intrun vehicul intrun recipient sau pe spinarea unei fiintze. 4) (arme de foc) A umple cu incarcatura. 5) A face sa poarte multe poveri; a impovara. ◊ Incarcat de ani a fi batran. 6) rar (datorii socoteli etc.) A mari insheland. ~ nota de plata. 7) A umple de murdarie. Incarcat de noroi. 8) (acumulatoare electrice) A dota cu energie (prin cuplare la o retzea de curent continuu). ~ o baterie electrica. /<lat. incarricare

incarcà v. 1. a pune o sarcina: a incarca un cal; 2. a exagera: a incarca o socoteala; 3. a cita cu profuziune: a incarca o opera cu citate; 4. a pune praf shi plumb intr’o arma de foc: a incarca o pushca. [Lat. CARRICARE lit. a pune in car].

incárc a carcá v. tr. (d. lat. in in shi cárrico áre incarc d. carrus shi carrum car; it. [in] carcare shi [in] caricare pv. sp. [en] cargar fr. charger cat. pg. [en] carregar. V. cargobot caricatura descarc sharja). Pun o sarcina pe cineva: a incarca un cal un hamal o carutza. Ĭaŭ k sa transport: corabia incarca marfa. Exagerez unflu: a incarca o socoteala un cont. Pun prea multe ornamente: a incarca o rochie o casa. Pun praf shi proĭectile intr’o arma de foc: a incarca o pushca. V. intr. Incarc la socoteala incarc pe cineva la socoteala pun prea mult in socoteala luĭ.

incarcá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. incárc 3 incárca

incarcá vb. ind. prez. 1 sg. incárc 3 sg. shi pl. incárca

INCARCÁ vb. 1. a umple (Transilv.) a tecarui. (~ carul cu fan.) 2. v. impovara. 3. v. umple.

INCARCÁ vb. v. exagera.

incarca vb. v. EXAGERA.

INCARCA vb. 1. a umple (Transilv.) a tecarui. (~ carul cu fin.) 2. a (se) acoperi a (se) umple (prin nordul Mold.) a (se) puiezi. (Gradina sa ~ de flori.)

A incarca ≠ a descarca

incarcá (incárc incarcát) vb. 1. A umple cu ceva. 2. A impovara a copleshi. 3. A bate a ciomagi. 4. (Inv.) A insarcina. Mr. (i)ncarcu megl. (a)ncarc istr. (an)cargescu. Lat. carrĭcāre cf. carcati in Glosele de la Reichenau (Pushcariu 810; CandreaDens. 257; REW 1719; DAR) cf. alb. ngarkoń (Philippide II 644) it. (in)carricare prov. sp. (en)cargar fr. charger (v. fr. enchargier) cat. port. encarregar. Der. incarcat adj. (umplut; plin cu ceva; f. rar gravida) pentru al carui ultim uz cf. grea sp. cargada; incarcator s. n. (dispozitiv care permite sa se introduca mai multe cartushe in magazia unei arme de foc); incarcator s. m. (persoana care incarca un recipient servitor care incarca o piesa de artilerie); incarcatura s. f. (incarcare; ceea ce transporta un vehicul sau o persoana); incarcatoare s. f. (rampa de incarcare). Cf. descarca.

ashi incarca bateriile expr. 1. a prinde puteri. 2. a consuma bauturi alcoolice.