SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

smomire sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ri / E: smomi] (Îvp) 1 Momire. 2 Atragere a cuiva de partea sa Si: (îvr) smomit (1). 3 Determinare a cuiva să meargă undeva.

SMOMÍRE, smomiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a smomi și rezultatul ei. – V. smomi.

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A atrage pe cineva prin promisiuni mincinoase sau prin măguliri, prin daruri etc.; a ademeni; a amăgi; a înșela. ♦ A seduce. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, sb. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

momi vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~mesc / E: bg мамя, srb mamiti] 1 A atrage prin vorbe sau gesturi măgulitoare, prin promisiuni, adesea mincinoase, prin daruri etc. Si: a ademeni, a amăgi, a înșela. 2 A seduce. 3 A atrage de partea sa. 4 A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. 5 (Spc; c. i. pești, animale) A ademeni cu momeală (4-5). 6 A liniști, a potoli pentru scurt timp.

smomi vt [At: URECHE, LET. I, 188/32 / V: (reg) ~mni, zmomui / Pzi: ~mesc / E: s- + -momi] 1 (Îvp) A momi. 2 (Îvp) A atrage de partea sa Si: a momi. 3 (Îvp) A determina pe cineva să meargă undeva Si: a momi. 4 (Reg) A instiga. 5 (Reg) A enerva foarte tare. 6 (Reg) A fugi (8).

zmomui v vz smomi

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. A amăgi cu vorbe; a ademeni; a înșela. ♦ Spec. A ademeni cu momeală pești sau alte animale, pentru a le prinde. ♦ A liniști, a potoli, a domoli (pentru scurt timp). – Din bg. mamja, scr. mamiti.

SMOMÍ, smomesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ademeni, a amăgi, a înșela. – Din momi.

MOMÍ, momesc, vb. IV. Tranz. 1. A amăgi (pe cineva) cu vorbe sau cu minciuni, a ademeni, a ispiti, a înșela. Atunci mai zăbovește prin sat – zise Gogu jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța d-tale? REBREANU, R. I 164. Moș Petrache... îl făcea să-și culce liniștit capul în claia de fin din pod, momindu-i inima cu vorbe bătrînești și bune. POPA, V. 89. Lumea-ntinde lucii mreje; Ca să schimbe-actori-n scenă, Te momește în vîrteje. EMINESCU, O. I 196. ♦ (Subiectul e un lucru ademenitor) A atrage. Ne momește farmecul necunoscutului, și încercăm, într-un noroc, o nouă scoborîre de pe Ceahlău. VLAHUȚĂ, O. A. II 158. ◊ Absol. Un zîmbet e apa, la scaldă momește. Băiatul pe verdele țărm aromește. IOSIF, T. 59. ♦ A atrage cu momeală pești sau alte animale pentru a le prinde; a arunca ceva de mîncare unui animal pentru a-l domoli. [Cîinii] m-au simțit cale de o jumătate de ceas și-am pierdut o mulțime de vreme ca să-i momesc. SLAVICI, N. II 72. 2. (Cu privire la foame) A amăgi, a înșela. Ar fi bine... să culeagă cîteva pere spre a-și mai momi foamea. ISPIRESCU, L. 224. Ne mai momirăm foamea nițel. GORJAN, H. II 36. – Variantă:(regional) smomí (SBIERA, P. 149, CREANGĂ, P. 170, ALECSANDRI, T. 1409) vb. IV.

SMOMÍ vb. IV v. momi.

SMOMI vb. (Mold.) A ademeni, a momi. Va smomi pre bărbat să-ș lase muiarea pentru ca să o ia. ȘT, 262. Dară cu aceastea ale tale minciunoase înșelături inima nu-m vei smomi, nici cu gîndul mă voiu îndoi. CD 1698, 24^v. Pentru că de multe ori nu era pîne de mîncat, el, ca să ne smomească si să ne culcăm sătui în pat, să obicinuisă de ni spunea cîte o basnă. B 1775, 85^v; cf. URECHE ; PRAV.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; CANTEMIR, HR.; PSEUDO-AMIRAS; CD 1770, 29^r. Etimologie: pref. s- + momi. Vezi și smomeală.

momì v. 1. a atrage prin momeli: cum momim și noi pe prunci PANN; 2. a înșela cu amăgiri: își momi foamea. [Slav. MOMITI].

smomì v. a amăgi cu făgăduieli: să-ți smomească pe nevasta CR. [V. momì].

momésc v. tr. (vsl. momiti, mamiti, sîrb. mámiti, rus. manít, a momi, a atrage. V. momîĭe). Atrag pin înșelăcĭune: telaliĭ momesc slugile de la un stăpîn ca să le ducă la altu. A momi foamea, a o înșela mîncînd puțin ceva ce să nu te chinuĭască pînă ce veĭ avea mîncare destulă. – În est și smomesc (sîrb. smámiti, rus. smanitĭ). V. zămorăsc.

smomésc, V. momesc.

zmomésc, V. momesc.

smomíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

smomíre s. f., g.-d. art. smomírii; pl. smomíri

momí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 să momeáscă

smomí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 să smomeáscă

momí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. momésc, imperf. 3 sg. momeá; conj. prez. 3 sg. și pl. momeáscă

smomí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smomésc, imperf. 3 sg. smomeá; conj. prez. 3 sg. și pl. smomeáscă

smomesc, -meam 1 imp., -mii 1 aor.

MOMÍ vb. 1. v. înșela. 2. v. seduce.

SMOMÍ vb. v. ademeni, agita, amăgi, ațâța, incita, instiga, încânta, înșela, întărâta, minți, momi, păcăli, prosti, provoca, purta, stârni, trișa, tulbura.

MOMI vb. 1. a ademeni, a amăgi, a încînta, a înșela, a minți, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorbe mincinoase.) 2. a ademeni, a amăgi, a atrage, a ispiti, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.)

smomi vb. v. ADEMENI. AGITA. AMĂGI. AȚÎȚA. INCITA. INSTIGA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. ÎNTĂRÎTA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PROVOCA. PURTA. STÎRNI. TRIȘA. TULBURA.

momí (momésc, momít), vb. – A seduce, a atrage, a ademeni. – Megl. mumes. Sl. mamiti „a înșela” (Miklosich, Lexicon, 362; Cihac, II, 202; Tiktin; Berneker, II, 15; Conev 98), cf. bg. mamjă, cr. mamiti, pol. momić. Der. momeală, s. f. (ademeneală, tentare; nadă); momelnic, s. m. (înv., prestidigitator); smomi, vb. (a înșela, a seduce), cu s- expresiv (după Geheeb 39, cu -s sl., cf. sl. izmamiti).