opțiuni
  • info

5 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂRSÍT, -Ă adj. v. hârsit.

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

HÂRSÍ, hârsesc, vb. IV. Refl. (Reg.) 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2). – Et. nec.

HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi.

HÂRSÍT, -Ă, hârsiți, -te, adj. (Reg.) Lacom de câștig, avid de bani, cărpănos; p. ext. rău, lipsit de înțelegere. [Var.: hărsít, -ă adj.] – V. hârsi.

hărsit, ~ă a vz hârșit

hârsi vr [At: ISPIRESCU, U. 24/20 / Pzi: ~sesc / E: nct] (Reg) 1 A nu se îndura să cheltuiască. 2 A se zgârci. 3 A se hârșâi (3).

hârsit2, ~ă a [At: LB / V: arsât, hărăs~ / Pl: ~iți, ~e / E: hârsi] (Reg) 1 Lacom de câștig. 2 Avar. 3 (Pex) Neomenos. 4 Sărac lipit pământului. 5 Pierit de foame. 6 Uzat. 7 Murdar.

hârsit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: hârsî] (Reg) 1 Hârsire (1). 2 Zgârcenie. 3 Hârsire (3).

hârșit, ~ă a vz hârșâit2

HĂRSÍT, -Ă adj. V. hârsit.

HĂRSÍT, -Ă adj. v. hîrsit.

HÎRSÍ, hîrsesc, vb. IV. Refl. (Popular) 1. A se zgîrci, a se scumpi. De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. 2. A se deprinde cu ceva. Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135.

HÎRSÍT, -Ă, hîrsiți, -te, adj. (Mold.; și în forma hărsit) Zgîrcit, avar; rău, neînțelegător. Hărsita de mătușa nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului. CREANGĂ, A. 49. – Variantă: hărsít, -ă adj.

hârsit a. Mold. 1. cumplit; hârsita de mătușă nu mă slăbia din fugă CR.; 2. Munt. deprins cu nevoile. [V. hărșì].

hârșì v. 1. a se deprinde cu ceva penibil: omul se hârșește cu necazurile PANN; 2. Mold. a fi sgârcit. [Origină necunoscută].

hîrsésc (Munt.) și hîrșésc (mă) v. refl. (ca și hîrșîĭ, hîrjiĭ). Fam. Mă frec, mă deprind pin practică orĭ pin suferință: om hîrșit cu războaĭele.

hîrșít, -ă adj. Fam. Cumplit, zgîrcit: o hîrșită de babă. Chinuit, deprins cu nevoile: om hîrșit, vĭață hîrșită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!hârsí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se hârséște, imperf. 3 sg. se hârseá; conj. prez. 3 să se hârseáscă

hârsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hârsésc, imperf. 3 sg. hârseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hârseáscă

hîrși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRSÍ vb. v. aclimatiza, acomoda, adapta, deda, deprinde, familiariza, învăța, obișnui, scumpi, zgârci.

HÂRSÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

hîrsi vb. v. ACLIMATIZA. ACOMODA. ADAPTA. DEDA. DEPRINDE. FAMILIARIZA. ÎNVĂȚA. OBIȘNUI. SCUMPI. ZGÎRCI.

hîrsit s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hârsít, hârsítă, hârsíți, hârsíte, adj. (reg.) avid de bani, lacom de câștig, cărpănos, zgârcit, avar. 2. trecut prin necazuri și nevoi, deprins cu răul și neajunsurile; călit. 3. istovit, stâlcit, uzat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se hârși cu lumea expr. a se deprinde (cu necazurile, cu nevoile).

Intrare: hărsit
hărsit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hârsi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârsi
  • hârsire
  • hârsit
  • hârsitu‑
  • hârsind
  • hârsindu‑
 singular plural
  • hârsește
  • hârsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârsesc
 (să)
  • hârsesc
  • hârseam
  • hârsii
  • hârsisem
a II-a (tu)
  • hârsești
 (să)
  • hârsești
  • hârseai
  • hârsiși
  • hârsiseși
a III-a (el, ea)
  • hârsește
 (să)
  • hârsească
  • hârsea
  • hârsi
  • hârsise
plural I (noi)
  • hârsim
 (să)
  • hârsim
  • hârseam
  • hârsirăm
  • hârsiserăm
  • hârsisem
a II-a (voi)
  • hârsiți
 (să)
  • hârsiți
  • hârseați
  • hârsirăți
  • hârsiserăți
  • hârsiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârsesc
 (să)
  • hârsească
  • hârseau
  • hârsiră
  • hârsiseră
Intrare: hârsit
hârsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârsit
  • hârsitul
  • hârsitu‑
  • hârsită
  • hârsita
plural
  • hârsiți
  • hârsiții
  • hârsite
  • hârsitele
genitiv-dativ singular
  • hârsit
  • hârsitului
  • hârsite
  • hârsitei
plural
  • hârsiți
  • hârsiților
  • hârsite
  • hârsitelor
vocativ singular — —
plural — —
hărsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărsit
  • hărsitul
  • hărsitu‑
  • hărsită
  • hărsita
plural
  • hărsiți
  • hărsiții
  • hărsite
  • hărsitele
genitiv-dativ singular
  • hărsit
  • hărsitului
  • hărsite
  • hărsitei
plural
  • hărsiți
  • hărsiților
  • hărsite
  • hărsitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: hârși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hârși
  • hârșire
  • hârșit
  • hârșitu‑
  • hârșind
  • hârșindu‑
 singular plural
  • hârșește
  • hârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hârșesc
 (să)
  • hârșesc
  • hârșeam
  • hârșii
  • hârșisem
a II-a (tu)
  • hârșești
 (să)
  • hârșești
  • hârșeai
  • hârșiși
  • hârșiseși
a III-a (el, ea)
  • hârșește
 (să)
  • hârșească
  • hârșea
  • hârși
  • hârșise
plural I (noi)
  • hârșim
 (să)
  • hârșim
  • hârșeam
  • hârșirăm
  • hârșiserăm
  • hârșisem
a II-a (voi)
  • hârșiți
 (să)
  • hârșiți
  • hârșeați
  • hârșirăți
  • hârșiserăți
  • hârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • hârșesc
 (să)
  • hârșească
  • hârșeau
  • hârșiră
  • hârșiseră
Intrare: hârșit
hârșit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârșit
  • hârșitul
  • hârșitu‑
  • hârșită
  • hârșita
plural
  • hârșiți
  • hârșiții
  • hârșite
  • hârșitele
genitiv-dativ singular
  • hârșit
  • hârșitului
  • hârșite
  • hârșitei
plural
  • hârșiți
  • hârșiților
  • hârșite
  • hârșitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârsi, hârsescverb

regional
  • 1. A nu se îndura să cheltuiască; a se zgârci, a se scumpi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cîte ori nu-mi cerea sufletul o bucățică mai bună ori un păhărel mai mult, și eu mă pedepseam, mă hîrseam să cheltuiesc un ban mai de prisos. CONTEMPORANUL, VII 387. DLRLC
  • 2. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârșâi (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hârșâi
    • format_quote Dacă vei să dobîndești putere în trup, trebuie să-l deprinzi a se supune minții și a-i da mereu de lucru, ca să se hîrsească cu munca și cu sudoarea. ISPIRESCU, U. 24. DLRLC
    • format_quote Cu necazul se hîrsește, Ca unul ce cu el crește. PANN, P. V. I 135. DLRLC
etimologie:

hârsit, hârsităadjectiv

etimologie:
  • vezi hârsi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.