opțiuni
  • info

5 definiții pentru hârjâit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârjâit sn vz hârșâit1

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRJÂÍ vb. IV v. hârșâi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

HÂRȘÂÍ, hấrșâi, vb. IV. 1. Intranz. A se freca de ceva, producând zgomot. ♦ Tranz. (Rar) A scrijeli, a zgâria. 2. Refl. A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. [Var.: hârșií, hârjâí, hârșcâí vb. IV] – Hârș + suf. -âi.

hî́rjîĭ, V. hîrșîĭ.

hî́rșîĭ, hî́rșcîĭ (Mold.) și hî́rjîĭ, a -í v. intr. (imit. înrudit cu ung. herzselni, horzsolni, a hîrjîi, a ascuți pin frecare, hersegni, hersenni, a pîrli. Cp. și cu hîrjonesc și horj). Îmĭ tîrîĭ încălțămintea în cît să se audă hîrș-hîrș. V. tr. Frec, trag pe ceva: a hîrjîi un chibrit ca să se aprindă. Rod, stric, uzez: lucru hîrșcîit.

Intrare: hârjâit
hârjâit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitul
  • hârjâitu‑
  • hârjâită
  • hârjâita
plural
  • hârjâiți
  • hârjâiții
  • hârjâite
  • hârjâitele
genitiv-dativ singular
  • hârjâit
  • hârjâitului
  • hârjâite
  • hârjâitei
plural
  • hârjâiți
  • hârjâiților
  • hârjâite
  • hârjâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârșâi, hârșâiverb

  • 1. intranzitiv A se freca de ceva, producând zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îi ascultă multă vreme pașii hîrșiind pe pietroaiele din curte. CAMILAR, N. II 168. DLRLC
    • format_quote Unghiile ei hîrșiiră c-un zgomot fioros pe chembrica roșie ce îmbrăca sicriul. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. DLRLC
    • format_quote Birja... hîrșiind cu roatele de marginea trotuarului. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În fața lor sta pe un butuc un ofițer de infanterie, înalt, adus de spate, hîrșiind cu vîrful bocancului piatra beciului. CAMILAR, N. I 346. DLRLC
  • 2. reflexiv A se deprinde (cu necazurile, cu nevoile); a se hârsi. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Hârș + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.