opțiuni
  • info

12 definiții pentru trancana

din care

Explicative DEX

trancana sf [At: PANN, P. V. III, 95/8 / V: (reg) trăncălaie, trăncăna, trăncănaie (Pl: trăncănăi), trâncănaie, trăncănale / Pl: ~le / E: ns cf tranc1, trăncăni] 1 (Reg) Vorbă goală Si: (pfm) palavră. 2 (Reg; lpl) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite sau aruncate în dezordine) Si: (pop) calabalâc, catrafuse, (reg) trancote (4). 3 (Olt; lpl; îf trăncănăi) Toate vasele (de pământ) ale unei gospodării. 4 (Reg; îf trăncăna) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Si: (reg) trăncănău2 (6).

TRANCANÁ, trancanale, s. f. 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [Pl. și: (2) trăncănăi] – Postverbal al lui trăncăni.

trancanà (trăncănaie) f. 1. vorbă seacă, fleacuri: de aste vorbe de ale tale, gogoșele, trancanale PANN; 2. catrafuse: ia să adunăm ale trăncănai de pe afară ISP. [Tras din trăncănì].

TRANCANÁLE s. f. pl. (Și în forma trăncănăi) 1. Vorbe goale, palavre. D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine); catrafuse, cioveie. Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. – Variantă: trăncănắi (ISPIRESCU, L. 390) s. f. pl.

TRĂNCĂNẮI s. f. pl. v. trancanale.

trancanále f. pl. (d. a trăncăni). Munt. Olt. Fam. Catrafuse, cĭuveĭe: a venit cu toate trancanalele. Palavre, cîntece de viorĭ și cobze, zdrancanale: de-aste vorbe de-ale tale, gogoșele, trancanale (Pan).

trăncănắĭ f. pl. (de la singularu rar trăncănaĭe, var. din trancanale). Munt. vest. (Isp.). Catrafuse.

Relaționale

TRANCANÁ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

trancana s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVĂIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFASUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.

TRANCANÁLE s. pl. v. boarfe, bulendre, calabalâc, catrafuse, troace, țoale.

trancanale s. pl. v. BOARFE. BULENDRE. CALABALÎC. CATRAFUSE. TROACE. ȚOALE.

Jargon

trancaná, trancanále, s.f. (pop.; înv.) 1. vorbă goală; fleacuri. 2. (la pl.) lucruri casnice mărunte; catrafuse.

Intrare: trancana
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trancana
  • trancanaua
plural
  • trancanale
  • trancanalele
genitiv-dativ singular
  • trancanale
  • trancanalei
plural
  • trancanale
  • trancanalelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăile
genitiv-dativ singular — —
plural
  • trăncănăi
  • trăncănăilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trancana, trancanalesubstantiv feminin

  • 1. Vorbe goale. DLRLC
    sinonime: palavră
    • format_quote D-aste vorbe d-ale tale, Gogoșele, trancanale, Sîntem sătui de ajuns. PANN, P. V. III 95. DLRLC
  • 2. Lucruri casnice mărunte (îngrămădite, aruncate în dezordine). DLRLC
    sinonime: catrafuse ciovei
    • format_quote Hai să adunăm ale trăncănăi de pe afară... că la noapte o să ningă. PAMFILE, VĂZD. 12. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.